The article deals with the problem of two speech acts directive (demand end order) in terms of their illocutionary force and the means of expression this acts in Romanian. Defined as speech acts those render the transmitter to determine the receiver to make a specific action, the speech acts in question are different from other in that the transmitter has a higher status and benefits from the result of the action, and the receiver reserves the right to refuse the action. The article identifies the structure of this speech acts and their coding marks in the language.

Articolul tratează problema a două acte de vorbire directive (cerere și ordin) din perspectiva forței lor ilocuționare și a mijloacelor de exprimare a acestor acte de vorbire în limba română. Definite ca acte de vorbire care redau încercarea locutorului de a-l determina pe alocutor să facă o anumită acțiune, actele de vorbire respective se deosebesc de altele prin faptul că emițătorul are un statut superior și beneficiază de rezultatul acțiunii, iar receptorul își rezervă dreptul de a refuza acțiunea. În articol sunt identificate structura acestor acte de vorbire și mărcile de codificare a lor în limbă.