Cercetarea și aplicarea polifenolilor naturali prezintă un interes deosebit pentru domeniile alimentare nutriţionale și farmaceutice, datorită beneficiului asupra sănătăţii umane. De exemplu, chemioprevenţia a apărut ca o strategie importantă prin folosirea produselor naturale, cu potențial de prevenire în apariția cancerului prin inhibarea, inversarea sau intârzierea procesului de carcinogeneză [1-4]. Dintre acesti compuși polifenolici face parte resveratrolul, care se gaseşte în vin roșu, leguminoase, fructe de padure, arahide, fistic şi care a câștigat o atenție considerabilă datorită proprietăţilor de prevenire a mai multor patologii importante, cum ar fi procesele neurodegenerative, infecțiile virale, bolile vasculare, și cancerele [5-6]. Resveratrolul posedă proprietăți chemopreventive, deoarece suprimă procesul de proliferare la inițierea, promovarea și la etapele de progresie a mai multor linii de celule de cancer [7]. Resveratrolul, la fel ca alţi polifenoli naturali, este un compus extrem de fotosensibil, cu o stabilitate chimică scăzută, ceea ce limitează aplicarea terapeutică a efectelor sale benefice. Dezvoltarea unor strategii de formulare inovatoare, capabile să depășească limitările proprietăţilor fizico-chimice și farmacocinetice ale acestui compus, poate fi realizată prin intermediul unui suport adecvat, capabil să se asocieze cu eliberarea controlată și protecție. În acest scop, s-a realizat cuplarea resveratrolului la chitosan (CS) și alginat (Alg), obţinându-se nanoparticule (NP) încărcate cu transresveratrol (RSV) pentru aplicații biomedicale [1]. Un alt antioxidant natural este acidul dihidroxifumaric, care este un derivat al acidului tartric. Acesta manifestă proprietăţi anitioxidante destul de pronunţate şi joacă un rol foarte important în metabolismul atât al plantelor, cât şi al animalelor. Acidul dihidroxifumaric este raspândit pe larg în natură [7]. Antioxidanţii naturali pot fi utilizaţi ca inhibitori în procesul de nitrozare a aminelor secundare, terţiare, amide. Diclofenacul de sodiu (DCF) este un medicament sintetic nonsteroidian antiinflamator din grupa derivaţilor arilacetici, folosit pe scară largă în diferite patologii asociate cu procese inflamatorii. Este unul dintre cele mai active AINS şi conţine o grupare amină secundară. La nitrozarea DCF cu ioni-nitriţi în sistemul gastrointestinal, se pot forma substanţe cancerigene – N-nitrozamine. Scopul cercetărilor experimentale include utilizarea antioxidanţilor naturali (DCF, RSV), pentru inhibiţia formării N-nitrozodiclofenacului. S-a utiluzat metoda spectrofotometrică de determinare a consumului de nitriţi în procesul de nitrozare a DCF. Concentrațiile antioxidanţilor au fost variate în limitele 1·10-5 M - 2·10-4 M. Procesul de nitrozare s-a efectuat în următoarele condiţii: [DCF]0= 2x10-4 M, [NO2-]=1x10 -4M, pH=2,6, t=37°C Din rezultatele experimentale prezentate în Fig. 2, constatăm că odată cu creşterea concentraţiei de DFH4, concentraţiA remanentă de nitrit se micşorează: în cazul [DFH4] 2x10 -4M in sistem [NO2¯] este aproape nulă. Mecanismul de inhibiţie a procesului de nitrozare a diclofenacului de sodiu, cu utilizarea acidului dihidroxifumaric, are loc prin interacţiunea acestuia cu agentul de nitrozare, cu eliminarea de NO, care nu este un agent direct de nitrozare, conform schemei de mai jos: Nitrozarea DCF în prezenţa RSV s-a studiat în aceleaşi condiţii. Din rezultatele experimentale constatăm că concentraţia remanentă de NO2¯ la nitrozarea DCF, este mai mare, comparativ cu utilizarea DFH4 ca antioxidant. Mecanismul de inhibiţie a procesului de nitrozare a diclofenacului de sodiu, cu utilizarea resveratrolului, este bazat pe acelaşi principiu: Conform curbelor cinetice de consum a NO2¯, DFH4 manifestă proprietăți inhibitorii mai pronunțate decât resveratrolul (Fig.1 și Fig.3). La [DCF] 2·10-4 M, se reduc 97,6% din nitriţi aflaţi în sistem, iar cu resveratrol – 84,5%. Odată cu creșterea concentrației antioxidantului, viteza consumului de nitrit crește, viteza de reducere a acidului dihidroxifumaric este mai mare decât cea a resveratrolului (Fig.2 şi Fig.4). Concluzii:  Procesul de nitrozare a diclofenacului de sodiu cu ioni nitriţi în prezenţă de antioxidanţi naturali: DFH4, RSV depind de concentraţia antioxidantului; cu cât concentraţia este mai mică, cu atât nitrozarea are loc cu o viteză mai înaltă.  Mecanismul de inhibiţie în procesul de nitrozare a DCF este bazat pe diminuarea concentraţiei remanente de NO2¯ în sistem datorită interacţiunii antioxidantului cu agenţii de nitrozare.  Proprietăţi inhibitorii mai pronunţate în formarea N-nitrozodiclofenac manifestă DFH4 comparativ cu RSV.