Glandele endocrine participă activ în reglarea metabolismului glucidic, iar modificările patologice survenite conduc la evoluţia diferitelor forme de diabet zaharat. Studierea stării funcţionale a tiroidei în diabet prezintă un interes deosebit în legătură cu faptul că ea participă la funcţiile de protecţie a organismului. Dar până în prezent nu s-a format o imagine clară despre mecanismul interacţiunii pancreas-endocrine-tiroidă. Legătura dintre diabetul zaharat insulinodependent şi patologia tiroidei este însoţită atât de hipotirioză, cât şi de hipertirioză. În diabetul zaharat, deseori se observă schimbări ale funcţiei tiroide, care participă şi în reglarea metabolismului glucidic, şi se găseşte în anumite interlegături corelative cu suprarenalele şi hipofiza [1, p.192]. Comparând valorile schimbate ale metabolismului general în această boală cu datele clinice şi studiul activităţii funcţionale a tiroidei, evidenţiem două forme ale diabetului zaharat: cu funcţia mărită şi redusă a tiroidei. Funcția majorată a tiroidei cu toate simptomele generale ale tirioxicozei se constată mai des în cazul diabetului insulinodependent grav la bolnavii de vârstă tânără şi mijlocie, de obicei la un nivel scăzut de colesterol în sânge. Diminuarea funcţiei tiroide cu manifestările clinice ale hipotiriozei se observă mai des în formele uşoare şi medii ale diabetului zaharat noninsulinodependent la bolnavii de vârstă înaintată, de obicei cu simptome clinico-biochimice ale aterosclerozei şi hipercolesterolemiei. La majoritatea bolnavilor de diabet zaharat ce decurge fără complicaţii, dereglarea funcţiei tiroidei nu se observă. Cu toate acestea, în unele cazuri se observă nivelul ridicat de tiroxină în sânge, care scade la acţiunea insulinei [3, p.1549-1555]. La bolnavii cu diabet insulinodependent, schimbările tranzitorii ale funcţiei tiroidei apar ca rezultat al metabolismului anomalic periferic şi dereglarea funcţiei hipotalamo-hipofizare. Diabetul zaharat decompensat este însoţit de modificări ale reglării tiroidiene, în parte de nivelul scăzut în plasmă al triiodtironinei, de asemenea,a fost arătat că metabolismul glucozei are un rol important în acţiunea TSHului asupra tiroidei. Combinarea acestor două maladii deseori duce la agravarea ambelor boli. Un rol important prezintă influenţa anumitor preparate în echilibrarea stării funcţionale nu numai a pancreasului endocrin, ci şi a altor glande endocrine dereglate în această patologie. Cercetările experimentale evidenţiază faptul că unele complexe din plante medicinale administrate în dereglările metabolismului glucidic prezintă o tendinţă de normalizare a hormonilor tiroidieni. Acest fapt poate fi remarcat în cercetările noastre la administrarea fitopreparatului TUNC IV. Cercetările s-a desfăşurat în cadrul LCŞ ,,Ecofiziologie Umană şi Animală” a Universităţii de Stat din Moldova. Studiul s-a realizat pe 60 de şobolani albi de laborator. Durata experienţelor este de 14 zile, în care sau efectuat cercetările şi observaţiile necesare. Testarea hormonilor s-a efectuat prin metoda imunofermentativă bazată pe principiul „concurenţei". Modelul diabetului experimental s-a obţinut prin introducerea soluţiei de alloxan 5% în doză de 200mg/kg. Extrasul cercetat este format din următoarele plante: Polygonum aviculare (troscot), Urtica dioica (urzică), Juglans regia (nuc) şi Equisetum arvense (coada calului). Metoda de obţinere a extrasului – infuzia. Conform studiilor efectuate, tiroida suferă modificări funcţionale ca rezultat al dereglărilor metabolismului glucidic. Activitatea funcţională a glandei tiroide prezintă două aspecte ale diabetului zaharat: conţinutul funcţional sporit şi majorat al tiroidei. Rezultatele experimentale constată că la şobolanii în stadiile incipiente şi intermediare se determină creşterea funcţională a glandei tiroide. Cercetând influenţa extrasului din plante medicinale în diabetul alloxanic asupra funcţionalităţii tiroidei, am obţinut următoarele date (Tab. 1 şi 2). Tabelul 1 Influenţa TUNC IV asupra concentraţiei de triiodtironină (T3) în diabetul alloxanic Indici Martor Alloxan TUNC IV TUNC IV+Alloxan Numărul (n) 15 15 15 15 Triiodtironina (nmol/l) 1,83±0,16 2,61±0,23 1,78±0,15 2,05±0,19 Analizele nivelului T3 (triiodtironinei) în plasma sangvină în lotul alloxanic atestă valoarea de 2,61±0,23 nmol/l, comparativ cu martorul – 1,83±0,16 nmol/l, însă în lotul administrat cu extras din plante medicinale pe fondul diabetului alloxanic nivelul T3 atinge valoarea de 2,05±0,19 nmol/l. Analizele nivelului plasmatic al hormonilor T3 şi T4 în cercetările noastre evidenţiază faptul că în stadiile incipiente ale diabetului se observă unele modificări în direcţia activizării funcţiei tiroidei.Influenţa TUNC IV asupra concentraţiei de tiroxină (T4) în diabetul alloxanic Indici Martor Alloxan TUNC IV TUNC IV+Alloxan Numărul (n) 15 15 15 15 Tiroxină (nmol/l) 15,77±0,94 23,22±1,16 15,51±0,89 19,44±1,03 Astfel, nivelul T4 creşte de la 15,77±0,94 nmol/l (lotul martor) până la 19,44±1,03 nmol/l în lotul mixt, comparativ cu lotul alloxanic – 23,22±1,16nmol/l. Se poate de considerat că creşterea activităţii tiroidiene în etapele primare ale diabetului zaharat, când încă lipsesc simptomele unei dereglări majore a metabolismului glucidic, are un caracter adaptiv contribuind la sporirea sensibilităţii glucoreceptorilor -celulelor. Există date experimentale ce confirmă această presupunere [4, p.121-124]. Unii cercetători presupun că activarea tiroidei ca răspuns la stresul metabolic endogen poate duce la apariţia în sistemul endocrin: hipotalamo-hipofizaro-tiroidă a refracţiei datorită căreia are loc mărirea pragului de sensibilitate a stresorului. Aceasta şi determină reacţia de răspuns slabă la acelaşi excitant, care în normă cheamă un răspuns precis. Nu trebuie de exclus nici faptul că în urma unei activităţi insulinice insuficiente se pot secreta şi alţi factori tireotropi ce stimulează secreţia de tiroxină. După introducerea alloxanului se reduce funcţia β-celulelor, ca urmare are loc o micşorare a producerii de insulină. Astfel este dereglată toleranţa la glucoză, în legătură cu ce are loc majorarea nivelului de glucoză în sânge, deoarece insuficienţa insulinică nu asigură utilizarea totală a ei în ţesuturi, prin ce şi se exprimă tulburarea metabolismului glucidic [1, p.192]. În aceste condiţii, în organism se activează alte mecanisme care iau parte la reglarea metabolismului glucidic, printre care şi tiroida. Participarea ei se exprimă prin hiperfuncţia sa. Deci, tiroida pe calea măririi cantităţii de hormoni tiroidieni în sânge ia asupra sa menţinerea toleranţei la glucoză. Dar hiperfuncţia îndelungată a tiroidei poate duce la dereglarea stării funcţionale a glandei [2, p.564-568]. Deci, rezultatele obţinute ne permit a menţiona că stadiile incipiente ale diabetului zaharat contribuie la modificarea activităţii funcţionale a tiroidei. Administrarea extraselor din plante medicinale contribuie, în mod direct, asupra stării funcţionale a glandei, ce se explică printr-o tendinţă de normalizare a hormonilor tiroidieni în cazul diabetului experimental.