Studentul de azi, profesorul de mîine, îl va putea ajuta pe elev să facă primul pas în formarea deprinderilor de a duce un mod sănătos de viaţă. Al doilea pas copilul îl va face singur, cu neîncredere. Al treilea îl va face fiind mai sigur. Dar acest proce va putea fi dirijat de o personalitate ce posedă cunoştinţe temeinice şi tehnologii în domeniul dat. Pe parcursul ultimilor ani, în literatura pedagogică au apărut numeroase lucrări care, într-un mod sau altul, se referă la noţiunea “mod de viaţă” [1;2]. Numeroşi autori consideră că modul de viaţă este o categorie biosocială, ce determină tipul de activitate spirituală şi materială în viaţa omului [3;4]. Modul de viaţă este cercetat ca o existenţă integrală a individului în lumea lui internă şi externă [5], ca un complex de acţiuni şi trăiri sufleteşti, cu deprinderi utile de consolidare a resurselor naturale de sănătate. În acelaşi timp, noţiunea “mod de viaţă” include activitatea de muncă, socială şi psiho-intelectuală a omului [2], activitatea motoră, obişnuinţele, regimul, ritmul, tempoul vieţii, particularităţile de odihnă şi de comunicare [1]. Modul de viaţă care influenţează pozitiv asupra sănătăţii determină noţiunea de “mod de viaţă sănătos” [6]. Tot în ultimii ani, mai cu seamă în literatura rusă, au apărut şi o serie de materiale în care se trasează problema educării unui mod sănătos de viaţă în şcoala de cultură generală.Au fost elaborate planuri, programe, manuale şi ghiduri consacrate problemei în cauză [7]. În statele europene, educarea modului sănătos de viaţă se promovează în cadrul cursului de Valeologie, în Federaţia Rusă – în cadrul programului “Sănătatea” [7], iar în ultimii ani tot mai mult se implementează şi cu cursul de Valeologie [1;2;5;7] Cu toată actualitatea problemei, în şcolile din Republica Moldova cursuri, programe integrale, ghiduri privind educarea unui mod sănătos de viaţă sunt insuficiente la număr şi încă nu şi-au găsit o aplicaţie largă. Deşi în literatura pedagogică apar unele publicaţii răzleţe consacrate subiectului [8;9], problema în cauză nu se abordează la catedrele şi facultăţile de profil pedagogic. Nu se acordă atenţie meritată nici în instanţele superioare ale Ministerului Educaţiei. În şcolile noastre, se promovează unele măsuri de asanare, dar ele sunt cuprinse în cadrul orelor educaţionale sau se promovează sub optică informaţională în cadrul disciplinelor de cultură generală din clasele superioare. Tendinţele negative alarmante ale stării sănătăţii generaţiei în creştere pun însă în faţa şcolii sarcini noi: de a forma la elevi bazele motivaţionale ale modului sănătos de viaţă, de a le altoi un stereotip individual şi social argumentat de activitatea viabilă. Iată de ce acum ca niciodată apare necesitatea implementării cursului integral de Valeologie în şcoală. Numai în cadrul unui asemenea curs vor putea fi ameliorate problemele anterior abordate. Valeologia pedagogică integrează anatomia şi fiziologia vîrstelor, igiena şcolară, psihologia, pedagogia, organizarea învăţămîntului, educaţia fizică, pediatria şi metodicile particulare [2]. Valeologia este ştiinţa despre legităţile şi mecanismele cultivării, păstrării şi consolidării sănătăţii omului. Cuvîntul-cheie din această definiţie este cultivării, ceea ce înseamnă că în structura asigurării sănătăţii prioritatea aparţine aspectului pedagogic, esenţa căruia constă în cultivarea la copii a principiului individual de promovare a unui mod sănătos de viaţă. Potenţialul vital, viabilitatea nu sunt axiome. Aceştia sunt nişte muguri ce se formează şi se consolidează pe parcursul educaţiei şi numai educaţia specifică naturii omeneşti descoperă şi amplifică potenţialele vitale adecvate. Educaţia neconcordată naturii omeneşti duce la aceea că, în rezultatul alternării generaţiilor, priorităţile viabile ale organismului se distrug, se istovesc. Astfel, modul sănătos de viaţă devine o categorie pedagogică, pe cînd boala – o categorie medicinală.[4] În aşa mod,sănătatea ori se formează şi se dezvoltă, ori se distruge şi se pierde în timpul educaţiei omului în familie, în grădiniţa de copii sau în şcoală. În virtutea acestor idei, apare necesitatea implementării în gimnazii a unui curs de Valeologie sau a unui curs integral – “Modul sănătos de viaţă” sau “Pentru sănătate”. Indiferent de faptul cum va fi nominalizat acest program, vom propune pentru discuţie şi pentru a fi aplicat în şcoala primară un proiect curricular, sperînd că acesta va sta la baza unei programe integrale “Modul sănătos de viaţă” în şcoala primară pentru clasele I-II. Aplicarea practică a subiectelor demersului (proiectului) (modalităţile tehnologice ale situaţiilor de joc, creativitatea, selectarea tehnologiilor de analiză şi autoanaliză valeologică, care i-ar ajuta pe elevi să-şi formeze modul său de viaţă) depinde de profesionismul profesorului, de particularităţile de vîrstă ale elevilor, precum şi de unele condiţii de ordin geografic. Demersul curricular include trei module. I –modulul, numit “Pentru sănătate”; II – modulul, numit “Reguli pentru viaţă”;III – modulul, numit “Învaţă-te a fi şi a trăi”;În primul modul sunt incluse 14 teme cu subiecte concrete recomandate pentru a fi promovate în clasa I, semestrul I. În al doilea modul sunt prevăzute 16 teme cu subiectele respective pentru clasa I – semestrul II şi clasa II – semestrul I. Distribuirea lor pe clase rămâne pe seama profesorului. Modulul III cuprinde 12 teme şi subiectele propuse se recomandă a fi aplicate în clasa II – semestrul II. Temele şi subiectele în fiecare clasă şi semestru se vor promova atît din contul orelor de clasă, cît şi prin implementarea lor în orele disciplinelor. Limita de spaţiu nu ne permite la o analiză detaliată a demersului propus. Ne vom referu numai la subiectele-cheie a fiecărui modul. Modulul I “Pentru sănătate”, Clasa I, semestrul I Apa. Pielea. Curăţenia; Lumina. Ochii. Vederea; Sunetele. Auzul. Urechile; Dinţii; Periuţa şi pasta de dinţi; Steriotipurile (deprinderile) dăunătoare. Modulul II “Reguli pentru viaţă”; clasa I, semestrul doi; clasa a II-a, semestrul I Maladiile şi suferinţele omului; Rezistenţa. Tratamentul şi profilaxia bolilor; Policlinica. Spitalul. Punctul medical; Vaccinele şi vaccinarea; Medicamentele. Preparatele farmacologice; Îngrijirea mîinilor şi picioarelor; Pielea. Bronzarea. Transpiraţia; Alimentarea. Foamea şi setea;Odihna. Somnul; Comportarea şi dispoziţia la şcoală. Dispoziţia şi comportarea după lecţii; Evitarea intoxicaţiilor. Protecţia şi prognoza meteo. Cum ne protejăm de fracturi, presuri, leziuni. Electricitatea. Electrocutarea. Focul şi regulile de comportare. Fîntîna. Rîul. Iazul. Casa mea – cetatea mea. Strada şi transportul. Transmiţătorii de boli: insectele, şobolanii, şoarecii. Animale domestice. Intoxicaţiile cu lichide, vapori, gaze, fum, alimente. Fracturi. Entorse. Extinderi. Invaziile corpurilor străine în ochi, ureche, nas, faringe. Muşcături de şerpi veninoşi, cîini, pisici, insecte. Preocupările actuale ale medicinii. Modulul III “Învaţă-te a fi şi a trăi”, Clasa II, semestrul al II-lea Frica. Teama. Să fim buni şi nu răi. Adevărul şi minciuna. Să fim discreţi şi relaxaţi. Deprinderi şi obişnuinţe dăunătoare. Pedepsele şi atitudinea faţă de ele. Comportarea şi politeţea. Durerea şi comportarea. Glume nedemne. Cuvinte urîte. Cum se aleg prietenii. Ajută părinţii. Ajută bolnavii, bătrînii.