Astăzi, omenirea trebuie să facă faţă unei palete largi de provocări – simetrice şi mai ales asimetrice – mergând de la dezvoltarea durabilă şi combaterea sărăciei până la lupta împotriva terorismului internaţional. Succesul activităţii ample şi complexe pe care îl presupune răspunsul adecvat la aceste sfidări este puternic dependent de eforturile concertate ale comunităţii internaţionale, adică ale actorilor statali (statele lumii) şi nonstatali (organizaţii şi organisme internaţionale, societăţi multinaţionale, organizaţii regionale diverse etc.). Printre aceştia din urmă, tot mai prezente sunt organizaţiile societăţii civile, care acţionează la toate nivelurile – local, naţional, regional şi mondial. Activitatea lor devine tot mai amplă şi mai profundă, în special în domenii de interes major pentru individul şi grupurile umane, pentru toate statele lumii.Societatea civilă cuprinde forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvernamentale – asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale, comunitățile religioase (școli religioase), centrele de filantropie, cluburile sportive sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă. Legislaţia, regulile și practicile administrative sunt conforme standardelor internaţionale și activităţilor de protecţie a societăţii civile. În acest cadru sunt integrate atât accesul la justiţie al actorilor societăţii civile, instituţiilor naţionale independente și eficiente în domeniul drepturilor omului, cât și accesul la mecanismele internaţionale privind drepturile omului. Existenţa unor legi și politici rezonabile este vitală, însă acestea vor rămâne ineficiente, dacă nu sunt implementate în mod corespunzător. Informarea și instruirea juridică a populației privind drepturile și libertățile constituționale ale omului, în vederea prevenirii încălcării acestora, constituie unul dintre obiectivele principale ale Oficiului Avocatului Poporului. În acest scop, dar și pentru atragerea atenției opiniei publice, a factorilor de decizie din țară asupra problemelor existente în sfera drepturilor omului, a fost realizat un complex de acțiuni cu caracter diferit. Acestea au inclus conferințe internaționale, reuniuni de lucru, seminare, mese rotunde, dezbateri publice, activități instructive, cultural-artistice și sportive, colaborări cu mass-media din țară. Ulterior, s-au evidențiat câteva perfecționări ale legislației: 1. 16 aprilie 2013 – Propunere în vederea perfecționării legislației în domeniul vaccinării profilactice a populaţiei; 2. 06 iunie 2014 – Propunerea ombudsmanului A.Munteanu de modificare a proiectului de lege privind completarea Legii nr.140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi; 3. 14 februarie 2014 – Propunere de iniţiere a procedurii de operare a modificărilor în cadrul normativ în vigoare în sensul îmbunătăţirii sistemului de pensionare, în special pentru persoanele asigurate. 4. 13 februarie 2014 – Propunere de inițiere a revizuirii prevederilor art. 178 alin. (1) din Codul muncii și a punctului 1 al Regulamentului cu privire la acordarea unor garanții și compensații salariaților care îmbină munca cu studiile. În cadrul Programului comun al Consiliului Europei și Uniunii Europene pentru susținerea democrației în RM, angajații Oficiului Avocatului Poporului au elaborat o serie de activități editoriale: Vreau să votez! (ghid practic adresat cetățenilor Republicii Moldova), Ghidul tânărului tolerant; Ghid juridic pentru victimele violenţei domestic; Cadrul juridic privind drepturile cetăţenilor străini şi apatrizilor. Este de menționat și aportul imperios de semnificativ al Proiectului Promovării și Protecției Drepturilor Omului (PNUD în RM) – un efort comun al echipei de țară ONU, care își propune să consolideze și să sprijine eforturile de consolidare a drepturilor omului în Republica Moldova. Scopul său final este de a integra drepturile omului în formularea și implementarea politicilor și pentru a consolida capacitățile actorilor statali și nonstatali în domeniul drepturilor omului. Gala Premiilor ONU în domeniul drepturilor omului recunoaște anual realizările deosebite în domeniul drepturilor omului din Republica Moldova , cum ar fi: 1. Organele de stat și organizațiile societății civile au obținut capacități mai bune în domeniul promovării și protecției drepturilor omului; 2. Mai multă sensibilizare a opiniei publice cu privire la drepturile omului în țară, inclusiv prin organizarea anuală a Galei Premiilor ONU în domeniul drepturilor omului;3. Guvernul a fost susținut în modificarea și punerea în aplicare a Planului de acțiuni pentru susținerea romilor din Republica Moldova (2011-2015); 4. Un ombudsman – pilot lucrează în instituții psihiatrice pentru a monitoriza instituțiile și oferă consiliere juridică și sprijin pentru pacienți. Astfel că, chiar dacă idealurile şi obiectivele promovate de societatea civilă sunt generoase şi dătătoare de speranţă pentru multă lume, existenţa şi activitatea organizaţiilor societăţii civile nu reprezintă totuşi un panaceu la provocările cu care se confruntă astăzi omenirea. Soluţia o poate constitui unirea eforturilor tuturor actorilor statali şi nonstatali, concentrarea resurselor umane, financiare şi informaţionale în realizarea programelor statale, regionale şi globale de dezvoltare durabilă şi echitabilă a omenirii. În acest context, instituțiile naționale ar trebui să stabilească și să întrețină contacte cu organizațiile nonguvernamentale (ONG) și cu grupurile sociale, care participă la protejarea drepturilor omului, direct sau indirect. Această colaborare se explică prin următoarele cauze : 1. Susținerea acestor organe poate fi foarte utilă pentru garantarea activității instituției datorită informării societății despre esența acesteia. 2. Organizațiile nonguvernamentale ar putea să participe ca intermediari între victimele încălcărilor și organizațiile naționale. ONG-urile pot să acorde ajutor și să ofere informația necesară pentru stimularea contactului personal. 3. Datorită flexibilității operative, ONG-urile ar putea acorda instituțiilor naționale informație detaliată despre situația drepturilor omului în țară și despre lacunele structurale sau legislative, atrăgându-și atenția la schimbările sociale.