Odată cu sfârșitul războiului rece, căderii zidului Berlinului şi destrămării URSS, unii cercetători presupuneau sfârșitul istoriei, precum menționa Fukuyama – ,,deși aveau să mai fie războaie și revoluții, istoria în sens hegelian se sfârșise deja din moment ce succesul democrațiilor capitaliste liberale încheiase controversa legată de fiecare dintre sistemele de guvernare ce era cel mai bun pentru omenire”. Realitatea însă este una dură ce generează un mare scepticism în ceea ce privește sfârșitul războiului rece, mai mult ca atât sfârșitul istoriei. Situația actuală pe arena mondială pare a fi mai mult o ,,restartare” a războiului rece. Anexarea Crimeii, Conflictul din estul Ucrainei, evenimentele dramatice din Siria – reprezintă unele din cele mai actuale confruntări ce dau dovadă de ciocnirea intereselor dintre SUA alăturată de aliații săi și Federația Rusă. Relația SUA–Rusia mereu a fost o temă de discuții, dat fiind faptul că în diverse perioade aceste mari puteri se intersectau la confruntări. Relația dintre Rusia și SUA părea, la un moment dat, normalizată, însă tensiunile din Ucraina au readus la lumină puncte vechi de disensiune care nu au fost uitate. Apoi, războiul din Siria a reprezentat un nou prilej de răcire a relației dintre cele două mari puteri, precum şi primirea în Rusia a lui Edward Snowden, fost angajat al serviciilor secrete americane, a fost o lovitură grea primită de SUA. În ultima perioadă, tot mai des apare întrebarea ,,Oare totuși este un nou război rece sau o simulare?” Aceasta reprezentând o întrebare retorică. Războiul rece nu a încetat, ci doar și-a redus intensitatea. Ultimele evenimente din estul Ucrainei, Crimeea şi din Siria dau dovadă de incapacitatea dreptului internațional de a răspunde noilor provocări. Aceasta se referă la anexarea Crimeii care a fost efectuată conform Principiului dreptului popoarelor la autodeterminare [1] stipulat în art. 1 din Carta ONU. Un alt semn de întrebare se pune dacă nu s-a încălcat alt principiu al Dreptului internațional, şi anume – neamestecul în treburile interne ale unui stat? Tocmai răspunzând la această întrebare, putem da dovadă de neeficacitatea dreptului internațional, și anume, prin cadrul legal al aflării trupelor rusești pe teritoriul Crimeii prin Acordul de la Harkov și prin crearea precedentului cu Conflictul din Kosovo. Referitor la Conflictul din estul Ucrainei, putem evidenția aceeași tehnică de luptă cum a fost și în Coreea (25 iunie 1950-27 iulie 1953). Trecerea frontierelor prin intermediul falsificării documentelor, atunci când trupele sovietice și chineze se infiltrau în armata Coreii de Nord și transportarea avioanelor de luptă pe acel teritoriu prin intermediul trenurilor. Aceleași momente sunt întâlnite și în estul Ucrainei, militari ruși infiltrați în armata formaţiuniilor autoproclamate – Republica Populară Luhansk și Republica Populară Donețk, precum și armament modernizat adus din Federația Rusă. Tot aici ținem să menționăm și încercarea de a atrage în conflict direct partea terță în Coreea fiind atacul asupra unei nave SUA de către Coreea de Sud, iar în Ucraina, doborârea avionului malaezian. Conflictul din Siria, de asemenea, decurge după scenariul altui conflict, și anume, Războiul din Vietnam, unde URSS participa direct în conflict după cererea autorităților Vietnamului, ceea ce observăm și astăzi în Siria prin intermediul noului stat – Federația Rusă. Precum și în ambele conflicte – SUA încearcă să-și mențină influența în zonă. George Friedman politologul companiei Strategic Forecasting s-a expus referitor la poziția SUA în felul următor: ,,Care este cea mai mare frică a Statelor Unite? Ca una din țările din Est să construiască o flotă să ne atace. Cum să-i împiedicăm? Pentru a sprijini dorința lor de a se nimici reciproc ca să nu dispună de bani pentru cucerirea Statelor Unite. De aceea, am participat la primul război mondial, al doilea război mondial și războiul rece”. Republica Moldova a nimerit în ciocnirea de interese a statelor mari prin Conflictul transnistrian și cel din Ucraina. Revenind la precedentul cu recunoașterea Kosovo și anexarea Crimeii non volens a aparut și prin consecinţă: s-a atenuat pericolul recunoașterii autoproclamatei Republici Nistrene. Tot aici vom menționa că deşi Republica Moldova s-a proclamat stat neutru, situaţia geopolitică o poate afecta. La Conferinţa pentru securitate de la München, primministrul rus Dm. Medvedev a declarat că lumea a intrat într-un nou război rece. La această afirmare se poate adăuga un alt fragment contradictoriu spuselor demnitarului rus, și anume, a lui George Friedman: „Atunci când țările precum Germania, China și Rusia vor scădea, iar altele le vor înlocui, sistemul va începe războiul. Astăzi vedem schimbări sistemice. Fiți gata de război”. Societatea internațională se ciocnește zi de zi cu provocările în domeniul securității. Astfel, există pericolul dispariției lumii multipolare și a apariției alianțelor de state cu influență sporită, și nu în ultimul timp, a dispariției statelor mici, realitate ce ne impune să tragem concluzii prin prisma evoluției istorice a secolului XX pentru a preveni aceleași consecințe în prezent.