Prevenirea suicidului necesită o abordare multisectorială, deoarece prezintă o problemă importantă nu numai în domeniul sănătăţii, ci şi în domenii care nu au legătură cu sănătatea, cum ar fi media. Prezentarea unui caz de suicid este o provocare - de la un mesaj pe Facebook până la un articol în ziarul local sau la o ştire TV. O parte dintre profesioniştii din media nu prezintă suicidul datorită fricii de a spune ceva greşit. Alţii îşi asumă riscul şi fac reportaje despre suicid fără a fi conştienţi pe deplin de impactul pe care această ştire ar putea să îl aibă asupra altora, în special asupra grupurilor vulnerabile din societate. Totodată, dacă nu se scriu reportaje despre suicid se pierde potenţialul unui instrument puternic în ceea ce priveşte creşterea nivelului de conştientizare asupra problemelor delicate, cum este suicidul, şi astfel forţa tabu-ului poate să crească. Cu toate acestea, pentru a prezenta problema suicidului într-o manieră responsabilă, sunt necesare cunoştinţe specifice despre cum se abordează aceste aspecte şi acest gen de jurnalism. Reportajele despre suicid din media implică un risc major, crescând probabilitatea ca oamenii să dezvolte un comportament suicidar. Analizele cercetărilor au arătat clar că este posibil ca relatările despre suicid să crească numărul de sinucideri în rândul populaţiei. Cu cât expunerea mediatică este mai mare, cu atât mai mult creşte numărul de sinucideri 1. Comportamentul de imitare a suicidului este cunoscut sub numele de “efectul WERTHER” utilizat pentru a descrie efectul pe care relatările despre suicid ar putea să îl aibă asupra grupurilor vulnerabile din societate. Werther se referă la personajul principal din cartea "Tristeţile tânărului Werther" scrisă de Goethe (1774) care s-a îndrăgostit de o femeie care era “de neatins” şi cu care nu ar fi putut fi împreună niciodată, ajungînd în final să se sinucidă. Publicarea cărţii s-a corelat în mod clar cu o creştere a comportamentului suicidar, cu oameni care au copiat suicidul lui Werther şi care chiar au făcut referire la carte în scrisoarea de adio. Prin urmare, în secolul XVIII, cartea a fost interzisă în multe ţări europene.Pentru acele persoane care sunt deja în plin proces suicidar, o relatare a unui suicid ar putea acţiona ca un declanşator pentru intrarea într-un comportament suicidar. Mai exact, în special atunci când se prezintă metoda folosită, relatarea creşte riscul ca oamenii să folosească această metodă. Mai mult, când relatarea este despre sinuciderea unei celebrităţi, acesta creşte riscul de a copia comportamentul chiar mai mult, în special atunci când subiectul se identifică cu persoana celebră. Caracteristicile efectului de imitare sunt: comportamentul de imitare este cu atât mai probabil cu cât victima suicidului este o celebritate sau o persoană de gen feminine; persoanele mai tinere par a fi cele mai vulnerabile în ceea ce priveşte comportamentul de imitare; efecte puternice ale comportamentului de imitare se regăsesc la pacienţii depresivi; efectul de imitare este mult mai probabil să aibă loc atunci când oamenii se identifică cu victima suicidului şi împărtăşesc aceleaşi caracteristici cum ar fi genul şi vârsta. Efectul Werther poate fi agravat atunci cînd se caută sporirea atenţiei prin plasarea informaţiei pe prima pagină, se oferă detalii despre persoana în cauză, detalii despre metoda aleasă şi locul unde sa întîmplat un act de suicid. Sau în unele cazuri se oferă detalii prin reconstrucţii video şi se dau explicaţii simpliste, fără a lua în calcul complexitatea actului suicidar. Cu toate acestea, relatările despre suicid din media pot să aibă şi un efect protectiv, care îndepărtează oamenii de angajarea în comportamente suicidare, acest efect fiind cunoscut ca “efectul PAPAGENO”. Acesta apare atunci cînd relatările din presă vorbesc despre metode, mecanisme şi modalităţi eficiente prin care persoanele vulnerabile pot face faţă şi pot depăşi situaţiile dificile. Papageno se referă la personajul "Papageno" din opera "Flautul fermecat" a lui Mozart. În poveste Papageno depăşeşte o criză suicidară cu ajutorul prietenilor. Cercetările au arătat că atunci când concentrarea este pe povestea oamenilor care au supravieţuit unei crize suicidare, prin descrierea abilităţilor pozitive a de face faţă situaţiei, aceasta se corelează pozitiv cu scăderea ratelor sinuciderilor 2. Efectul Papageno poate fi consolidat atunci cînd sunt: descrise metodele prin care persoana a reuşit să depăşească o criză suicidară; relatate cazurile de suicid într-un mod empatic, prin descrierea plină de compasiune a problematicii individuale, fără a prezenta cazul ca soluţie la o problemă singulară; menţionate soluţii alternative de rezolvare concretă a situaţiilor dificile, prin oferirea exemplelor şi interviurilor cu alte persoane; indicate serviciile de asistenţă specializată, etc. Astfel, pentru a prezenta corect o ştire despre suicid este necesar de respectat următoarele cerinţe: evitarea poziţionării ştirei pe prima pagină a unui ziar sau în partea de sus a unei pagini web. În cazul televiziunii şi radioului această ştire nu se prezintă prima; furnizarea cifrelor corecte din surse de încredere; evidenţierea faptului că suicidul este determinat de o multitudine de factori; respectarea sentimentelor persoanelor afectate de suicide; accentuarea faptului că suicidul poate fi prevenit; referirea la serviciile de suport; evitarea dezvăluirii metodei şi locului unde a avut loc suicidul (sau tentativa); utilizarea cu atenție a imaginilor senzaţionale de la locul suicidului; evitarea “normalizării” suicidului prin prezentarea lui ca fiind ceva normal; evitarea dramatizării suicidului prin cuvinte "epidemie", "creştere puternică", etc. 3 Interesul public este ridicat atunci când o celebritate, cum ar fi un artist, muzician, actor sau sportiv a decedat prin suicid. Din nefericire, cercetările din toată lumea (Europa, Asia, SUA) au demonstrat în mod constant că reportajele despre suicidul unei celebrităţi au un impact foarte puternic, crescând riscul de apariţie a efectului de imitare. Suicidul unei celebrităţi ar putea avea un efect negativ pe termen lung în ceea ce priveşte ideaţia suicidară, atât în cazul persoanelor vulnerabile cât şi a celor care nu sunt vulnerabile. Sunt necesare precauţii în plus atunci când se prezintă un suicid neobişnuit. Cu toate că sinuciderile neobişnuite, cum ar fi cele care utilizează o metodă nouă, sinuciderile într-o locaţie neobişnuită sau sinuciderea unei persoane foarte tinere pot părea interesante şi demne de a deveni o ştire, relatarea acestuia poate avea un impact foarte puternic. Relatări din Coreea referitoare la decesele accidentale neobişnuite şi la metode suicidare specifice (ex. arderea cărbunelui) au fost urmate de o serie de acte suicidare prin imitare ale persoanelor tinere. In acest context de idei menţionăm că specialiştii media sunt puşi în faţa unei alegeri dificile între ce este o "ştire" şi ce este un "reportaj responsabil", încercând să ţină daunele sub control şi punând sub semnul întrebării cât de sigură este relatarea. Sursele mass-media pot ajuta societatea în lupta pentru prevenirea suicidelor prin relatarea şi prezentarea cazurilor de suicid într-un mod non-senzaţional şi de sensibilizare: - creşterea gradului de conştientizare a publicului în ceea ce ţine de complexitatea problemei suicidului şi a factorilor care contribuie la aceasta, precum şi înlăturarea prejudecăţilor asociate condiţiilor de ordin emoţional şi mental; - menţionarea temei suicidului în media pentru a sparge stereotipul de subiect taboo; - sugerarea metodelor alternative pentru a soluţiona situaţiile dificile şi combate problemele de sănătate mentală; - oferirea informaţiilor despre serviciile de asistenţă specializată pentru a încuraja persoanele vulnerabile să ceară ajutor; - oferirea sfaturilor atît pentru persoanele vulnerabile, cât şi pentru familia şi prietenii acestora; - promovarea mesajului că suicidul este un fenomen care poate fi prevenit şi evitat prin oferirea ajutorului necesar şi asistenţei adecvate.