Obcinile Bucovinei sunt situate în nord-estul Carpaţilor Orientali româneşti şi reprezintă, prin specificul geografiei lor, o subunitate distinctă a acestora, cel mai bine reprezentată între Valea Sucevei şi Valea Moldovei, pe o lungime de aproximativ 65 km. Cea mai clară limită, reprezentată de Obcina Mare, este cea estică prin contactul direct cu Podişul Moldovei, pe linia Vicovu de Sus-Marginea-Solca-Cacica-Păltinoasa. Obcinile Bucovinei (Obcina Mare, Obcina Feredeului şi Obcina Mestecăniş ) au o suprafaţă de aproximativ 2200 km. Dintre care Obcina Mare ocupă circa 900 km. Litologic, Obcina Mare este alcătuită din gresii, argile, marne, calcare, silicolite şi bitumolite, de vârstă cretacică paleogenă şi miocenă. Relieful Obcinilor are înălţimi reduse care scad de la est la vest, astfel că Obcina Mare nu depăşeşte 1200 m. altitudine. O altă trăsătură generală a reliefului acestei regiuni o constituie paralelismul culmilor şi văilor pe directia NV-SE. Clima Obcinilor, cu mici variaţii locale, se include în aria climatului temperat moderat continental cu vădite influenţe ale climatului boreal de nord şi continental de est. Reţeaua hidrografică este bogată, pâraiele având o dublă alimentare, pluvială şi subterană.Covorul vegetal are o semnificaţie definitorie pentru Obcini. Pădurile de molid ocupă 70% din suprafaţă, fagul şi bradul 25% iar celelalte esenţe doar 5%. Partea sud-estică a Obcinii Mari este bogată în liziere de foioase, arbori şi arbuşti, ceea ce explică prezenţa unei avifaune caracteristice. Aici se întâlnesc: mesteacănul, plopul, paltinul, ulmul, scoruşul, teiul, măceşul etc. Pajiştile sunt extreme de bogate în vegetaţie ierboasă, toate la un loc realizând un peisaj extrem de pitoresc. Observaţiile noastre s-au desfăşurat în perioada 01.01.2013-01.06.2014, în fiecare lună efectuânduse 3-4 ieşiri în teren, atât ziua cât şi noaptea pentru răpitorii de noapte. Ieşirile s-au intensificat în lunile martie, aprilie şi mai, în perioada de efervescenţă teritorială a păsărilor, când coronamentul foioaselor este rar şi acestea pot fi mai lesne observate.S-a folosit metoda transectelor, obsevaţiile la punct fix, precum şi metoda play-back cu chemătorile, îndeosebi pentru răpitoarele de noapte. Obcina Mare prezintă avantajul unor numeroase drumuri forestiere care ne-au permis să pătrundem în adâncime cu mijloace auto.În urma observaţiilor noastre am reuşit să identificăm 41 specii de păsări, aparţinând la 6 Ordine şi 9 Familii. Dintre aceste 20 de specii sunt sedentare, 19 oaspeţi de vară si 2 migratoare parţiale, respectiv regulus regulus şi turdus pilaris. Peste 90% sunt clocitoare. Distribuţia păsărilor este neuniformă aceasta variind în funcţie de activitatea principală a acestora. Dacă primăvara, formarea perechilor, construirea cuiburilor şi creşterea puilor restrânge zona de mişcare, în restul timpului pocurarea hranei şi părăsirea cuiburilor determină o mărire semnificativă a ariei de deplasare. Acest fenomen este mai accetuat la speciile de piţigoi (parus major, parus montanus, parus ater, parus caeruleus, aegithalos caudatus) la corvide (Corvus corax, garrulus glandarius, Nucifraga caryocatactes) şi chiar la ciocănitori (dendrocopos leucotos, picus canus, picoides tridactylus, dryocopus martius). La chemătoarea electronică au răspuns strix aluco, strix uralensis şi doar câte o singură dată glaucidium passerinum şi aegoliu funereus. De remarcat faptul că, în zonele joase, cu păduri de amestec, huhurezul mic are o prezenţă semnificativă. Deşi habitatele sunt favorabile nu avem nici o semnalare a  bufniţei (bubo bubo). Dintre răpitorii de zi prezenţi au fost buteo buteo, buteo lagopus, aquila pomarina  si un singur exemplar de pernis apivorus. Cel mai frecvent este buteo buteo. Dintre prezenţele punctuale semnalăm un cuib populat de Ciconia nigra pe Şoarecu  (Ocolul silvic Marginea), câteva exemplare de bonasa bonasia pe raza Ocolului silvic Suceviţa şi exemplare de Crex crex în  zona Hardic din comuna Horodnic de Sus. In aceeaşi categorie se încadrează şi o numeroasă populaţie de apus apus în preajma mânăstirii Suceviţa. Două specii sunt într-o evidentă extindere numerică şi teritorială, respectiv Fringilla coelebs şi turdus pilaris. Tot în această categorie poate fi inclusă şi motacilla alba prezentă pe pâraiele din Obcina Mare dar şi în interiorul aşezărilor rurale. Aceeaşi apropiere de localităţi manifestă şi phoenicurus ochruros. Loxia curvirostra poate fi lesne observată iarna, când cârduri masive se deplasează de la un molid la altul în căutarea conurilor cu care se hrănesc. În zonele joase am semnalat exemplare de streptopelia turtur a căror efective au aici o usoară tendinţă de creştere, specia înregistrând în ultimele decenii un declin evident. Dintre alte specii observate amintim: Ficedula parva, Ficedula albicollis, Lullula arborea, Lanius colurio, Emberiza citrinella,sylvia communis, troglodytes troglodytes, phylloscopus collybita, Cuculus canorus. Speciile vulnerabile sunt: Ciconia nigra, Crex crex, pernis apivorus, picoides tridactylus. Prezenţa  ciocănitorii de munte este o dovadă certă a sănătăţii pădurilor din Obcina Mare. Pentru menţinerea şi protecţia unui fond avifaunistic atât de variat şi bogat s-ar impune câteva măsuri dintre care amintim: menţinerea în fondul forestier a unor arbori morţi pe picior sau căzuţi pe sol aceştia neavând valoare economică; reducerea activităţilor de exploatare a masei lemnoase în perioada de împerechere şicreştere a puilor sau măcar utilizarea unor utilaje mai silenţioase; interzicerea păşunatului în pădure; conştientizarea comunităţilor locale în spiritul unei dezvoltări durabile, care să îmbine interesele economice cu cele de protecţie a biodiversităţii.