Subtitrarea materialelor audiovizuale există încă de la apariţia primelor filme. Mult timp însă nu reprezenta un obiect de interes. Cu toate acestea, dezvoltarea continuă a tehnologiilor au exercitat, în consecinţă, o influenţă puternică asupra subtitrelor şi calităţii acestora, iar pentru a studia toate aspectele traducerii audiovizuale din perspectiva subtitrării, lingvişti iluştri precum Henrik Gottlieb, Jorge Diaz Cintas, Aline Remael şi alţii şi-au concentrat eforturile asupra studierii amănunţite a subtitrării ca metodă de traducere. În urma cercetărilor, s-au constatat anumite particularităţi ale subtitrelor şi au fost formulate unele norme necesare pentru crearea unor subtitre de calitate înaltă. Din cauza unor restricţii de caracter temporal şi spaţial, subtitrării i-a fost atribuită şi sintagma „traducere constrânsă.