Articolul prezintă rolul modurilor de reprezentare a discursului verbal şi mental la redarea categoriei narotologice a perspectivei. Studiul se axează pe dihotomia tipuri mimetice versus tipuri diegetice ale discursului, prin care se determină mijloacele lingvistice şi contextuale care dezvăluie diferite aspecte, tipuri, surse ale focalizării şi, în consecinţă, explică fenomenul polifoniei textuale, astfel facilitând orientarea cititorului în lumea ficţională.