In pronaosul bisericii ruinate din situl Orheiul Vechi, in anii ’50 ai secoluEVERYDAY trecut, au fost descoperite osemintele a două persoane, cu păstrarea in situ a fragmentelor fostelor vestimentaţii. Materialul folosit la confecţionarea pieselor este identic, fire din argint aurit, executate in acelaşi atelier. Unul aparţinea unui costum bărbătesc şi altul – feminin. Primul costum era alcătuit dintr-un caftan decorat la piept cu galoane orizontale din panglici ţesute şi o haină exterioară din panză cu fire metalice, tăiată in faţă, cu marginile conturate cu panglici late in relief. De la această haină au rămas trei nasturi semiglobulari cu suprafaţa gofrată. Inventarul descoperit in al doilea mormant era alcătuit dintr-o piesă decorată cu dantelă in tehnica ciocănelelor, din care erau confecţionate zimţuri şi impletiţi nasturi. Dantela contura partea superioară a tăieturii din faţă a hainei interioare şi continua in jurul gatului ca un guler. Şi in acest caz trebuia să fie o haină exterioară, de la care au rămas agrafe metalice şi mici fragmente de panglici. Aceste piese au fost considerate ca provenind de la haine boiereşti, datate in perioada moldovenească a sitului, in limita secolelor XV–XVII, cand motivele turceşti intrară in moda elitelor din Moldova. Particularităţile designului şi tehnologia confecţionării pieselor sunt caracteristice pentru arealul oriental. Dificultatea determinării originii etnice a vestimentaţiei rezidă in faptul că situl Orheiul Vechi a fost populat de diferite etnii. La aceasta se mai adaugă şi locul inhumării, ce indică confesiunea creştină a defuncților, deci, reiese că ei ar fi fost reprezentanţi ai populaţiei autohtone. Cercetarea atentă a pieselor, coroborată cu informaţiile grafice şi picturale din miniaturile arabo-persane, sincronizate cu perioada utilizării sitului de la Orheiul Vechi, a permis limitarea datării acestor piese nu mai tarziu de secolul XIV.