De-a lungul timpului, reprezentările antropomorfe ocupă un loc deosebit in ornamentica covoarelor tradiționale grație multiplelor semnificații și interpretări ale vieții cotidiene. Inspirate din figurinele neolitice sau picturile ceramicii Cucuteni-Tripolie, preluate de pe piesele croșetate, brodate sau de pe crestăturile in lemn, figurile umane (in special cele feminine) necesită o interpretare aparte. Avand trăsături comune la nivel imagistic, aspectul figurilor antropomorfe este determinat de gesturile și poziția mainilor (stranse la piept, palmele sub bărbie, brațele in șold sau lăsate in jos). Preponderent ele fac trimitere la vechile arhetipuri de origine mitologică. Totodată, observăm imaginea femeii in următoarele ipostaze: femeia cu fustă-clopot (aceasta fiind cea mai veche reprezentare) și imaginea singulară a femeii, reprezentand un autograf al celei care a executat țesătura, ori, poate, o semnătură de apartenență a obiectului. Trebuie să remarcăm și figurinele feminine cu infățișare neobișnuită ce formează un tot intreg cu Pomul Vieții. Completate cu romburi ce le acoperă trupul, imaginile sunt o intruchipare simbolica a Zeiței Mame. Referitor la figurile bărbătești, acestea sunt o raritate, excepție fiind imaginea bărbatului cu aripi (identificat pe un covor din secolul al XIX-lea in colecția Muzeului Național de Artă din Republica Moldova.), care se presupune că ar intruchipa imaginea Zburătorului. Situația se schimbă la hotarul secolelor XIX–XX, odată cu evoluția noilor percepții artistice, cand tot mai frecvent in ornamentica covoarelor observăm un antropomorfism realist ce redă scene ale vieții cotidiene cu tentă narativă, regăsită in inseși denumirile covoarelor (Junii, Vanzătorul de păsărele, Boiernașul și cucoana ș.a.). Alături de figurile umane, remarcabile sunt reprezentările mainii, ochiului și altor elemente antropomorfe prezente ca semne apotropaice in viața cotidiană din toate timpurile.