Fenomenul dispariţiei satelor moldoveneşti ia amploare de la o zi la alta. Zeci de localităţi riscă să rămână prezente pe hartă doar geografic. Satul Stălineşti din raionul Ocniţa se înscrie în această listă sumbră În respectiva cercetare mi-am propus să reproduc rezumativ istoria unui sat, de la formare, până la dispariţie. Mult disputatele teritorii ale Moldovei istorice reprezintă o rană durută pe hartă. Un exemplu relevant este localitatea Stălineşti, care actualmente este un sat din Ucraina, regiunea Cernăuţi, raionul Noua Suliţă (Новосельцкий район), căreia îi corespunde Stălineştiul moldovenesc, o localitate din raionul Ocniţa, aflată în administrarea s. Corestăuţi. Între 1920-30 din Ucraina, are loc strămutare a familiilor de ţărani, în Basarabia unită între timp cu România. Condiţiile prielnice politice de aici, cât și apartenenţa etnică au favorizat strămutarea multor familii în această regiune. Istoricul P. Condraţchi afirmă că primii locuitori erau cu certitudine moldoveni (români). În perioada interbelică are loc procesul de consolidare a comunităţii. Urmează Războiul II Mondial, în care au fost recrutaţi cetăţeni atât din Corestuţi, cât și Stălinești. Din mărturiile lui Petru Condraţchi, aflăm despre o telegramă trimisă de Stalin, în care se cerea ajutorul şi contribuţia sătenilor la construcţia tancurilor de război. Din cele două localităţi s-au adunat aproximativ 200 000 de ruble. În perioada postbelică, este înregistrată o creștere demografică (circa 200 oameni erau atestaţi), predominau familliile cu mulţi copii. În sat exista o școală primară, grădiniţă, un magazin. Raisa Stângaci afirma că oamenii trăiau ca în ,,sânul lui Dumnezeu, amplasare geografică prielnică, colhozul din apropiere, pădure, lacuri, pământuri fertile etc. Începând cu anii de independenţă, numele Stălineşti figura în lista localităţilor. Destrămarea colhozului, lipsa locurilor de muncă, agravarea problemelor sociale, migraţia şi scăderea demografică au determinat localnicii să părăsească satul şi să se stabilească fie în localităţile din preajmă, Cepeleuţi, Văncicăuţi, Corestăuţi, Trebisăuţi, fie în alte părţi. La recensământul din 2004 în s. Stălineşti nu era atestat oficial nici un locuitor, neoficial însă erau 4 vârstnici. Cert este că, la ziua de azi, în 2016, satul este pustiu. Dificil a fost să dăm de urmele ultimilor sălăşluitori, totuși în comuna Cepeluţi i-am găsit pe Ilie Vanghelie şi Ecaterina Coşer care s-au împărtșit cu informaţii utile în legătură istoria vieţii lor petrecute în Stălinești. Este semnificativ faptul că am avut ocazia să discutăm cu primii (şi drept urmare ultimii) locuitori ai Stălineştiului - dl Vanghelie şi dna Coşer - care au venit pe aceste meleaguri cu părinţii lor prin anii ’30 şi au pus bazele satului Stălineşti.