Din cele mai vechi timpuri, clima Republicii Moldova a prezentat interes pentru oamenii de ştiinţă, agricultori, pomicultori, viticultori, dar şi oameni de rând. În prezenta lucrare sunt expuse istoricul cercetărilor meteo-climatice pe teritoriul Republicii Moldova, în perioada anilor 1844-1940. Până în anul 1844, cercetările meteo-climatice efectuate pe teritoriul ţării noastre aveau un caracter descriptiv şi, de regulă, se refereau la fenomenele cu risc climatic cum ar fi: secete, inundaţii, îngheţuri, grindină etc. Observările instrumentale aveau un caracter mai mult episodic. Anul 1844 atestă începutul primelor observări meteorologice instrumentale regulate pe teritoriul Basarabiei. Acestea se efectuau la staţia meteorologică înfiinţată pe lângă Şcoala de Pomicultură din Chişinău, sub conducerea savantului-pomicultor Alexandru Denghink. Din anul 1875, observări meteorologice s-au efectuat şi în incinta Liceului Real din Chişinău. În anul 1878, a fost organizat primul post hidrologic pe râul Nistru în Tighina. În aceeaşi perioadă au fost începute observaţiile meteorologice în 5 puncte ale ţării: Briceni (1887), Soroca (1890), Comrat (1892), Ploti (1894) şi Tiraspol (1898). Mai târziu, la începutul secolului XX, observări meteorologice se efectuau la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Chişinău, în incinta căruia activa o secţiune meteorologică, sub conducerea profesorului N. Florov. Alţi savanţi şi cercetători care s-au ocupat cu studii climatice pe teritoriul Republicii Moldova au fost: A. I. Grosul–Tolstoi, P. Panteleev, N. Moghileanski, I. Savcenko, N. Filipescu, N. Florov, I. Efodiev, N. Dăscălescu, Gr. Vrabie etc. Spre sfârşitul perioadei date de cercetare observări meteorologice staţionare se efectuau la 11 puncte, iar cele hidrologice – la 6. Însă, aceste observări meteorologice, mai apoi, deseori, erau întrerupte de acţiunile militare din timpul Primul Război Mondial şi celui de-al Doilea Război Mondial. Cunoscând aspecte meteo-climatice din trecut, se poate efectua şi o eventuală estimare pentru viitor, studiile climatice fiind atât de necesare în orice domeniu de activitate a populaţiei, dar şi în viaţa cotidiană.