Lupul este o veche și complexă reprezentare mitică, fiind intalnit ca totem intrun vast areal. Simbolismul lupului in mitologia universală are, ca și calul, un aspect ambivalent: pe de o parte, in virtutea faptului că vede in intuneric este un simbol al luminii, al soarelui și al focului; pe de altă parte, are un caracter demonic, satanic, infernal. In legendele cosmogonice este reprezentat, de obicei, ca fiind rezultatul incercării nereușite a Diavolului de imitare a actului dumnezeiesc de creare și insuflare a vieții. In unele legende este făcut de Nefartat ca replică a cainelui creat de către Fartat. Potrivit altei legende, lupul apare pe pămant ca un dar divin primit de către Sfantul Petru. Intr-o altă variantă a acestei legende, lupul se datorează neglijenței Sfinților Petru și Andrei, care erau și crescători de oi; dar plecand ca ucenici ai Domnului, au uitat de cainii lor, care s-au sălbătăcit și au devenit lupi. Mihai Coman, in lucrarea Bestiarul mitologic romanesc, consemnează că „ființa mitologică a lupului nu se dezvăluie, in deplina ei complexitate de indată ce abordăm teritoriul sărbătorilor tradiționale consacrate acestei viețuitoare”. Nu mai puțin de 35 de sărbători din calendarul popular au ca „actor principal” lupul, dintre care 18 sunt cu dată fixă, iar celelalte – cu dată mobilă. Cele mai multe sărbători lupești sau „zile ale lupului” sunt marcate in perioada 10 noiembrie – 2 februarie (după stil nou) sau 23 noiembrie – 15 februarie (după stil vechi), cu alte cuvinte, exact in timpul in care lupii se inmulțesc, cele mai importante fiind Filipii (de Toamnă, de Iarnă), Sfantul Andrei, Sfantul Petru de Iarnă.