Dacă e să ne referim, cronologic vorbind, la patrimonializarea bunurilor etnografice, ar trebui să ne amintim de secolul al XIX-lea, numit și secolul națiunilor, pentru că el nu poate fi conceput in afara etnicului. Patrimonializarea a fost anunțată de curentul reevaluării etnicității, foarte activ după 1850. Angajată in restituirea profilului naționalității, etnografia a oferit indeosebi țărilor agricole numeroase argumente pentru a-și susține programele naționale. Civilizația și cultura țărănească au dat impuls măsurilor de muzeologizare și in spațiul romanesc, luate incă in 1875. In ceea ce privește Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, a apărut fiind ghidat de cu totul alte intenții și scopuri imperiale. Vom aborda problema bunurilor culturale, care, odată intrate in muzeu, au fost patrimonializate și au devenit expresie a identității naționale cu care astăzi ne mandrim. Aceasta se referă, in special, la bunurile mobile, dar cum rămane cu patrimonializarea bunurilor etnografice imobile, intangibile? Care sunt problemele și obstacolele in procesul de patrimonializare a bunurilor culturale intangibile? In general, patrimonializarea este procesul prin care un obiect cultural care aparține unui sistem cultural specific (cutumiar țărănesc, in cazul nostru) este extras și integrat in alt sistem cultural, prin ajustare morfologică și resemnificare. Cu alte cuvinte, patrimonializarea are loc in momentul in care anumite fenomene culturale, comportamente și reprezentări, sunt scoase din contextul lor genetic și sunt mutate intr-un context diferit, intervenindu-se asupra lor. Patrimonializarea contribuie la o cunoașterea mai largă a unui obicei, insă ceea ce s-a intamplat pe vremea comunismului este ceva absolut paradoxal. Obiceiuri extrem de bine ancorate in lumea satului au fost distruse și reeșapate, astfel incat să corespundă regulilor scenei. Astfel, patrimonializarea a imbrăcat o tentă negativă in acest caz, fiindcă a implicat uciderea unei lumi active din punct de vedere cutumiar de dragul unor rațiuni politico-ideologice, care avea prea puțin de-a face cu procesul salvgardării. Despre acestea și alte acțiuni de patrimonializare / salvgardare in Republica Moldova, vom vorbi in comunicarea anunțată.