La cumpăna dintre veacurile XIX și XX, Grigore Tocilescu așează inceputul arheologiei romanești pe baze științifice. Ca director al Muzeului Național de Antichități coordonează săpături care vizează in principal epoca clasică, grecoromană. Cunoașterea terenului și inregistrarea vestigiilor arheologice in general este o activitate căreia ii dedică timp și fonduri. Alcătuirea unei Hărți arheologice a Romaniei este unul dintre obiectivele către care canalizează eforturile colaboratorilor săi direcți. După o sută de ani, rezultatele acestui demers au rămas parțial inedite. Consider necesară aducerea la lumină a informațiilor complexe acumulate pentru o serie de situri pre- şi protoistorice. Bogata bibliografie de factură geografică, istorică și arheologică a fost validată de o atentă cartare şi verificare a hărților militare şi civile. Excerptarea surselor cartografice pentru intreg spaţiul romanesc a livrat liste de nume de localităţi insoţite de multe ori de observaţii făcute la faţa locului. Aceste date recuperate din fondul documentar al Academiei Romane permit urmărirea modificărilor și distrugerilor suferite in teren de o serie de situri arheologice identificate in urmă cu un secol. Alăturarea datelor de arhivă și a fotografiei satelitare conturează noi posibilități de identificare și de interpretare a relației dintre spațiul antropic și peisaj, a modului in care locuirile umane iși decupează și controlează teritoriul necesar viețuirii.