The essay recollects personal experience of the author as one of the former students of Vladimir Axionov’s course “History of Romantic Music”. Axionov’s style of lecturing and his understanding of the discipline are exemplified by his rendition of Siegfried’s Trauermarch from Richard Wagner’s Der Götterdämmerung. It discusses Axionov’s personal magnetism in combination with his robust knowledge, overwhelming erudition, eloquence and rhetorical talent. The author addresses such prominent merits of Axionov as a lecturer as his pursuing the authenticity and precision in enunciation of musical and verbal text; historicism and an emphasis on social, cultural and aesthetical issues; the ideological aspect of his discussion; openness and professional integrity; and consideration of moral dilemmas and “forbidden” themes. Axionov’s “style of music history pedagogy” is thus viewed as one that endeavored to add new dimensions to the discipline’s profile.

Acest eseu reflectă experienţa personală a autoarei, una din fostele studente ale lui Vladimir Axionov la cursul de Istorie a muzicii romantice. Stilul de predare al profesorului V. Axionov şi înţelegerea disciplinei sunt exemplificate prin intermediul analizei Marşului funebru al lui Siegfried din ”Der Götterdämmerung” de Richard Wagner. Articolul face referinţă la 1 Here we follow closely the author’s principle of presenting the bibliographical referents 52 trăsăturile carismatice ale lui V. Axionov, la cunoştinţele sale profunde, la erudiţia copleşitoare, la elocvenţa şi la talentul său retoric. Autoarea remarcă meritele proeminente ale lui V. Axionov în calitatea sa de pedagog; relevă talentul de a evidenţia autenticitatea şi precizia atât a enunţului musical cât şi a textului literar. Profesorul V. Axionov este apreciat pentru istorismul gândirii sale, pentru dexteritatea de a pune accent pe probleme sociale, cultural şi estetice, pentru sinceritatea şi integritatea sa, pentru abilitatea de a aborda dileme morale şi teme ”interzise”. Astfel, stilul pedagogiei istoriei muzicii al profesorului Axionov este apreciat ca unul care aduce noi dimensiuni profilului disciplinei.