Coordonate estetice în emisiunea de autor din audiovizualul contemporan Sintagma „emisiune de autor” a ieşit din mantaua „filmului de autor”, ca să parafrazăm o vorbă celebră a marelui romancier rus Fiodor M. Dostoievski (Noi toţi am ieşit din Mantaua lui Gogol). Dar în arta cinematografică acest concept este mult mai complex şi a beneficiat de numeroase studii de specialitate. În spaţiul sociocultural ex-sovietic, cele mai multe discuţii în jurul televiziunii de autor s-au purtat în anii ’60 –’70 ai secolului al XX-lea, când comunicarea audiovizuală era apreciată ca o ,,nouă artă” (cel puţin în cazul emisiunii de tip artistic). Însă, în ultimele două decenii, noţiunea respectivă este mai des vehiculată în practica audiovizuală propriu-zisă decât în teoria televiziunii. În Rusia chiar există o companie privată cu titulatura Avtorskoe televidenie (Televiziunea de autor), producţiile căreia sunt achiziţionate de mai multe instituţii mediatice ruseşti şi internaţionale. În acest articol, autorul şi-a pus drept scop să analizeze fenomenologia emisiunii de autor atât în plan diacronic, cât şi dintr-o perspectivă mai actuală. Exemplele relevante sunt preluate din spaţiile audiovizuale ale mai multor ţări: România, Federaţia Rusă, Marea Britanie, Franţa şi, bineînţeles, Republica Moldova. Utilizând metoda deconstrucţiei, sunt examinate structurile acestor programe de autor, modul de prezentare (eventual, de implicare a publicului) etc.

Aesthetic coordinates found in auteur programmes of contemporary broadcasting TThe phrase „auteur programme” is derived from „auteur film” mantle, to paraphrase a famous quote attributed to the great Russian novelist Fyodor Dostoyevsky (We all came from under Gogol’s mantle). However, in cinematographic art, this concept is much more complex and has been researched in numerous specialized studies. In the former Soviet sociocultural space, most discussions around auteur TV happened during the 60s and 70s of the XX century, when audio-visual communication was regarded as a „new art” (at least in the case of artistic TV shows). However, in the last two decades, this concept has circulated more widely in the audio-visual practice itself rather than in TV theory. Russia even has a private company called Авторское телевидение (Auteur TV), whose productions are purchased by several Russian and international media outlets. In this article, the author aims at analysing the phenomenology of auteur programmes, both from diachronic as well as contemporary perspectives. Relevant examples have been taken from the broadcasting of several countries: Romania, Russian Federation, United Kingdom, France, and, of course, the Republic of Moldova. Using the method of deconstruction, the author examines the structures of these auteur programmes, the presentation mode (possible public involvement) etc.