Structura discursului în teatrul lui Ion Druţă: Căderea Romei În articol este abordată problema structurii discursului dramaturgic al lui Ion Druţă în perspectivă diacronică, accentuându-se rolul dramei Căderea Romei (numită de autor poem istoric) în evoluţia teatrului druţian. În baza relaţiei intrinsec-extrinsec în analiza textului artistic sunt evidenţiate anumite particularităţi ale construirii personajului şi tipologia acestuia, cronotopul şi didascaliile ca elemente structurale ale acestui tip de discurs, în comparaţie cu alte texte druţiene, apărute anterior. Se evidenţiază faptul că prin structură şi problemele abordate (relaţia individ – timp istoric, „teroarea istoriei”, valorile familiei şi valorile creştine), piesa Căderea Romei prezintă o altă etapă în evoluţia dramaturgiei druţiene. Un rol important în afirmarea şi receptarea mesajului îi revine conceptului contextualităţii social-istorice în interpretarea imaginarului artistic.

The structure of discourse in Ion Druta’s theatre: The fall of Rome The article tackles the issue of the structure of Ion Druta’s dramaturgic discourse from diachronic perspective emphasizing the role of the play The Fall of Rome (named by the author a historic poem) in the evolution of Druta’s theatre. Based on the intrinsic-extrinsic relation, some peculiarities of the hero’s construction and typology, the chronotrope and stage directions, as structural elements of this type of discourse, are highlighted in the analysis of the artistic text in comparison with other previously published texts by Druta. It is pointed out that through the structure and the issues addressed (the relationship individual – historic time, „the terror of history”, family values and Christian values), the play „The Fall of Rome” presents another step in the evolution of Druta’s drama. An important role in the affirmation and reception of the message is given to the concept of social-historical contextuality in the interpretation of the artistic imaginary.