În prezentul studiu, este analizată apariția, evoluția și codificarea instituției Zonei Economice Exclusive ca una dintre cele mai noi și mai importante instituții ale dreptului internațional public, în general, și a dreptului maritim internațional public, în special. Sunt cercetate principalele teorii prin care a fost fundamentată necesitatea ZEE, iar mai târziu și reglementată prin Convenția Unică a Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării, adoptată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982. În concluzie, se demonstrează că instituția ZEE a fost imediat implementată eficace în practica națională a majorității statelor riverane, respectându-se prevederile Convenției privind întinderea ZEE până la limita de 200 mile marine, și drepturile, obligațiile și libertățile de care se bucură în ZEE statele riverane și toate celelalte state ale lumii.

The present study analyzes the emergence, evolution and codification of the Exclusive Economic Zone institution as the single most important new institution of public international law in general and international maritime law in particular. There are researched the main theories which was a fundamental need of EEZ, and later governed by the Single United Nations Convention on Law of the Sea, adopted at Montego Bay (Jamaica) on 10 December 1982. In conclusion it is shown that the EEZ institution was rapidly implemented in practice of the majority of coastal states, respecting the provisions of the Convention on the extent of the EEZ to the limit of 200 nautical miles, and the rights, obligations and freedoms enjoyed in the EEZ by the coastal states and all other states.