This paper focuses upon the representation of the body as a constitutive of the self in the play “Macbeth” by W. Shakespeare. Considering some critical perspectives upon the play, the paper insists upon the dissected/mutilated body exterior as the object of knowledge and the main means towards the discovery and understanding of the body interior, which is a network of energies generally neglected in the early modern culture. The often conflictual critical interpretations are both the result of the textual ambiguity and of the critical subjectivity motivated/ mutiladed by a certain propensity that is historically and socially conditioned.

Această lucrare se concentrează asupra reprezentării corpului, ca parte constitutivă a identităţii individuale, în drama „Macbeth”, de W. Shakespeare. Trecând în revistă câteva perspective critice asupra textului propus spre analiză, lucrarea insistă asupra corpului exterior, disecat, mutilat, ca obiect al cunoaşterii şi etapă importantă spre descoperirea şi înţelegerea corpului interior, o reţea de energii în genere neglijată de cultura modernă timpurie. Interpretările critice, adesea conflictuale, sunt atât rezultatul ambiguităţii textului, cât şi al subiectivităţii critice motivate/mutilate de o anumită tendinţă condiţionată istoric şi social.