De rând cu alţi intelectuali ai timpului său, Thomas Mann (1875-1955), contemporan al lui Adolf Hitler, dar iponent ferm al regimului nazist, se întreabă care este cauza catastrofei suferite de Germania. Răspunsul la această ntrebare îl găsim în romanul său de exil "Doctorul Faust" (apărut în 1947). în această lucrare, muzicianul Adrian Leverkuhn simbolizează temperamentul şi mentalitatea Germaniei. El îşi trăieşte viaţa în anii de domnie al lui Wilhelm il H-lea şi în Republica Weimariană. 　　După cum o atestă faimosul său discurs "Deutschland und die Deutschen", ţinut în februarie 1945, Th. Mann a ^npeles bine când a început catastrofa Germaniei. E vorba încă de epoca Reformei Bisericii (sec. al XVI-lea) şi a Umanismului. Multe dintre personalităţile germane de valoare din acele timpuri se regăsesc în roman, şi anume Martin Luther, Albrecht Durer sau Johann Georg Faust. Ultimul nume a fost luat ca titlu al romanului în cauză. Doar 1 singură personalitate a istoriei medievale a Germaniei apare în acest roman - regele Otto al III-lea. Viaţa acestuia mticipează atât catastrofa Germaniei, cât şi declinul personajului central Adrian Leverkiihn. 　　în eseul „Durer" (apărut în 1928), Th. Mann îl prezinţă pe faimosul pictor german Albrecht Durer din punctul de vedere al filosofului Friedrich Nietzsche care a jucat un rol important în formarea intelectuală şi estetică a scriitorului. 　　în lucrările lui Th. Mann, nu numai personalităţile germane, ci şi limba sunt cele din epoca Reformei Bisericii şi a Umanismului. Aceste etape ale istoriei Germaniei au fost folosite în operele lui Th. Mann ca factori determinanti, ieoarece autorul consideră că revolta lui Martin Luther împotriva Bisericii romane ar fi pus începutul catastrofei Germaniei în următorii 400 de ani. La baza romanului "Doctorul Faust", este pusă legenda despre vrăjitorul necunoscut Faust, contemporan a lui Martin Luther, care l-a provocat pe Diavol. în lucrare, Th. Mann compară epoca 'ui Luther cu epoca în care trăieşte el însuşi şi începe să scrie romanul "Doctorul Faust". E vorba de anul 1943. în general, personajele create de Mann, aşa ca Leverkuhn şi naratorul Serenus Zeitblom, nu sunt simple ^ntruchipări ale personalităţilor din trecut - Luther sau Erasmus. Procedura întrebuinţată de autor, în acest caz, este mult mai ambiţioasă: ambele personaje şi întreg romanul se prezintă drept un conglomerat structurat de surse şi motive.

Like many intellectuals of his time, Thomas Mann (1875-1955) asked himself - as a German contemporary of Adolf Hitler (1889-1945), but a resolute opponent of the Nazi-regime, where to search for the source of the German catastrophe. The answer can be found in his late exile novel „Doktor Faustus" (1947). The fictional musician Adrian Leverkuhn s the incorporation of Germany's mental and psychological disposition. His life is put in the age of Emperor Wilhelm II md the Weimar Republic. As he tells in his famous speech „Deutschland und die Deutschen" (February 1945), it is :learfor Thomas Mann when the German disaster started - in the time of the Reformation and humanism. A lot of important persons of that time can be found in the novel, such as Martin Luther, Albrecht Durer or Johann Georg Faust, who gave the novel its name. Only one figure of the German medieval history appears in „Doktor Faustus", emperor Otto III. In his life, both the German catastrophe and Adrian s decline are anticipated. 　　m his essay „Durer (1928), Mann sees the famous German painter (14/1-1528) from the point of view of the phi-losopher Friedrich Nietzsche, who was essential for the author's aesthetic and intellectual basis. Not only the persons but also the language and names refer to humanistic and reformation Germany, so the 14th and 15th century was used like a foil by the author for his late novel, which is shown beneath. Mann chooses this époque because he declares Martin Luther's rebellion against Rome to the base of the beginning of Germany's breakdown during the next 400 years. Ac-cording to a popular belief Faust, who was an obscure magician and a contemporary of Luther, provoked the devil. Mann compares that time with the time in which he lived himself especially while writing the novel (since 1943). Generally, the characters created by Mann such as Leverkuhn and the narrator Serenus Zeitblom are no mere incorpora-tions of reformation figures like Luther or Erasmus - the author's procedure is much more ambitious: both his characters and his whole novel are complex conglomerations of numerous sources and motives. Das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkuhn, erzahlt