Aruncând o privire în trecut, venim la o concluzie că suntem într-o ascensiune vădită în raport cu generațiile precedente. În mare măsură această ascensiune se datorează dezvoltării tehnicii, dar nu în ultimul rând și a științei domeniilor de consumație. În același timp științele de conservare și de dezvoltare nu și-au găsit locul lor „de merit”, or lipsa unui interes curent face ca lucruri importante să fie lăsate fără atenție. Întorcându-ne la ideea progresului și senzației de ascensiune, trebuie să înțelegem că, în același timp, suntem într-o profundă criză în ce privește condițiile de mediu în care trăim. Cu atât mai mult devine actuală o astfel de abordare, cu cât se dezvoltă știința de consumație și tehnica de utilizare a componentelor de mediu. Am învățat să „împrumutăm” de la NATURĂ, dar nu ne-am învățat să-i întoarcem ceea ce am luat cu împrumut. Deși o perioadă îndelungată noi nu ne-am pus scopul de a proteja mediul, chiar dacă suntem conștienți că resursele acestuia sunt epuizabile, oricum va veni un moment când această problemă va deveni o stringență. Din aceste motive, dar și din altele, considerăm că abordarea oricărui segment de probleme, care să aibă tangență cu protejarea mediului, reprezintă un efort îndreptățit în vederea creării unei conștiințe de mediu. Una din aceste probleme vizează rolul și locul controlului ecologic, ca mecanism de asigurare a unei folosințe raționale a componentelor de mediu.

A glance into the past leads to the conclusion that we are in a clear ascension compared to previous generations. To a large extent this rise is due to the development of technology, but not least to the development of consumer science. At the same time the conservation and development sciences have not found their ‚rightful’ place, or the lack of current interest means that important things are left unattended. Returning to the idea of progress and the sense of ascendancy, we must understand that at the same time we are in a deep crisis in terms of the environmental conditions in which we live. This approach becomes all the more topical as the science of consumption and the technique of using environmental components develops. We have learned to „borrow” from NATURE, but we have not learned to return what we have borrowed. Although for a long time we have not set ourselves the goal of protecting the environment, even though we are aware that its resources are depletable, there will come a time when this issue will become a definite, albeit largely unattainable, necessity. For these and other reasons, we believe that tackling any segment of the problem that has a bearing on environmental protection is a justified effort to create environmental awareness. One of these issues concerns the role and place of environmental control as a mechanism for ensuring the rational use of environmental components.