Paralel cu investigaţiile modalităţilor de expresie prin limbajul cinematografic se va elucida şi fondul ideatic, complexul de probleme ce ţin de dictatură, ocupaţie de teritorii străine, libertate, identitate naţională ş. a., abordate de regizorul Vlad Druc în filmele de lung metraj „Alternanţe” (1991) şi „Frontiere” (1992) din dilogia „Quo vadis, populi?” („Unde mergi, poporule?”). La baza acestor filme, aflându-se, în mare parte, cronica cinematografică, prezintă interes munca regizorului asupra acestui material, care pe ecran trece departe de limitele informative, obţinând calităţile unei stări artisticoestetice, ce provoacă meditaţii şi chiar emoţii. Acestea fiind repercusiunile unei atitudini profund creative din partea regizorului V. Druc faţa de toate componentele discursurilor sale cinematografice.

The ideological background, the complex of problems related to dictatorship, occupation of foreign territories, freedom, national identity, etc. addressed by director Vlad Druc in the feature films “Alternante/Alternatives (1991) and “Frontiere/Frontiers” (1992) in the dialogue “Quo vadis, populi?” (“Where are you going, people?”) will be elucidated parallel to the investigations of the ways of expression through the cinematographic language. At the basis of these films, being, for the most part, the cinematic chronicle, the director’s work on this material is of interest, which on the screen goes far beyond the informative limits, obtaining the qualities of an artisticaesthetic state, which provokes meditation and even emotions. These are the repercussions of a profoundly creative attitude on the part of the director V. Druc towards all the components of his cinematographic discourses.