Cultura sovietică reprezintă totalitatea culturală existenţială ce s-a constituit în URSS în perioada anilor 1917-1991, fiind rod al sistemului politic şi social sovietic. Nucleul culturii sovietice l-a reprezint ideologia, iar formele culturii (de masă, artistică, comportamentală etc.) au fost organizate după modele ideologice. Fondatorul concepției ideologice a statului sovietic față de cultură a fost V. Lenin. În mai multe lucrări V.Lenin examinează problemele raportului dintre artă și realitate, artă și popor, caracterul de clasă și cel de partid al literaturii și artei, arta și concepția despre lume a creatorului ei etc. V. Lenin sublinia că reflectarea lumii obiective de către om, în general, și de către omul de artă, în particular, este un proces complex, care angajează în mod inerent întreaga subiectivitate a ființei umane. Aici, după părerea lui, este foarte importantă concepția despre lume, a atitudinii de clasă și de partid a artistului în procesul creației. Raportul dintre arta socialistă și tradițiile artistice din epocile precedente sunt interpretate de către V. Lenin în felul următor: „Cultura proletară trebuie să apară ca o evoluție firească a totalității de cunoștințe pe care le-a dobândit omenirea sub jugul societății capitaliste, al societății moșierești și al celei birocratice”. Astfel, dezvoltarea firească pe baza tradițiilor moștenite de la generațiile anterioare trebuie să poarte un caracter de clasă, revoluționar: „...Noi luăm din fiecare cultură națională numai elementele ei democratice și elementele ei socialiste, le luăm numai pe ele și absolut în opunere cu cultura burgheză, cu naționalismul burghez al fiecărei națiuni”. Cu privire la raportul dintre național și internațional, Lenin menționa: „Cultura internațională nu este antinațională”. Aceste caracteristici ale culturii naționale, expuse de către V. Lenin, vor fi utilizate pe parcursul întregii istorii a URSS în lupta împotriva ideilor naționale. Învățătura despre cultura burgheză și proletară a servit ca fundament teoretic pentru lichidarea pluralismului ideologic și politic, pentru justificarea impunerii forțate a gândirii unice, pentru dezmoștenirea culturală a popoarelor. Cultura trebuia să reflecte modul de trai și preocupările muncitorului și ale aliatului său – țăranul colhoznic. Intelectualitatea, omul de artă, provenite din rândurile poporului, erau cei ce erau datori, dar și dispuneau de abilitățile necesare pentru a proslăvi munca, dăruirea, devotamentul, responsabilitatea, tenacitatea etc. ‒ calități indispensabile ale cetățeanului unei societăți noi – comuniste. Totodată, crearea culturii sovietice a fost o datorie a întregului popor, astfel fiecare reprezentant al comunității a fost obligat să participe activ în acest proces.