Progresul accelerat al noilor tehnologii a produs un impact covârșitor asupra tuturor domeniilor de activitate ale societății, inclusiv în cel al mass-mediei. Accesul la Internet a crescut semnificativ în ultimul deceniu.Dacă la început se atesta un grad de devotament mai ridicat față de mass-media tradiționalăla persoanelor trecute de patruzeci de ani, , în ultimul deceniu identificăm tot mai mulți imigranți digitali de la toate categoriile de vârstă. Atât generațiile mai tinere cât și generațiile mai în vârstă achiziționează și învață să folosească noile tehnologii pentru a fi la curent cu ultimele evenimente care s-au produs pe mapamond. Internetul a devenit prima sursă de identificare a informației. Pandemia generată de Coronavirus a intensificat procesul de trecere al publicului de lapresă tipărită spre informațiile din media digitală. Publicul digital declară că pentru a se informa folosește, cel mai des, telefonul mobil, deoarece telefonul este mereu la îndemână. Totodată, doar având un smartfon omul poate suna, trimite mesaje, poate fotografia și poate accesa internetul pentru a intra pe orice pagină web pentru ase informa. Inevitabil, oricât de mult ne-am dori oprirea acestui transfer digital, nu putem sta în calea progresului. În acest sens, Comisia Europeană recomanda încă în august 2009 de a spori educația cetățeanului privind domeniul mass-media în mediul digital. Educația în domeniul mass-media include abilitatea de a înțelege și a evalua cu spirit critic conținuturile mass-mediei digitale. Educația media ar trebui să fie incluse în programele de învățământ și să se regăsească în competențele cheie pentru învățare pe parcursul vieții. La început, presa tipărită fiind primul și cel mai prestigios dintre mijloacele de comunicare în masă, a oferit poziția sa celorlalte media de comunicare, mai întâi radioului, după care televiziunii.Aceleași recomandări veneau și în secolul trecut din partea cercetătorilor: folosirea competentă a materialelor din presă în procesul educațional;actul lecturii a materialelor de presă voiau să devină un puternic instrument de creștere culturală și morală; cititorul trebuie să adopte o atitudine critică asupra a ceea ce citește; oamenilor li se recomanda săplanifice timpul destinat presei scrise, cât și radioului și televiziunii. Pentru a înţelege mai bine locul, rolul, funcţiile şi efectele presei tradiționale în societate este necesar să înţelegem specificitatea acesteia, iar, în acest context, se impune, identificarea şi analiza caracteristicilor ei care îi determinată, direct şi necondiţionat, caracterul şi integritatea mediatică. Mai întâi de toate, ca practică jurnalistică, este un demers intelectual. Activitatea oricărei publicaţii, indiferent de regimul de periodicitate pe care-l are, nu se desfăşoară la întâmplare (aşa cum prea bine se poate observa) sub presiunea evenimentelor şi a sufocantului flux informaţional. Faptul se datorează, pe de o parte, capacităţii de receptare selectivă, (pe care trebuie să o posede orice redacție), a informaţiilor cu cel mai înalt grad de actualitateîn acelaşi timp, cu o mare semnificaţie, precum şi cu o deosebită putere de a stârni interesul cititorului, cerinţe puse în valoare de procedeele specifice actului jurnalistic. Incontestabil, în era digitală, se încearcă a păstra și a valorifica calitățile presei tradiționale. Din păcate, calitatea textului făcut în goana după întâietatea apariției în mediul online și superficialitatea atitudinii consumatorului în raport cu multitudinea textelor jurnalistice scade pe zi ce trece. Responsabilitatea jurnaliștilor care activează în media tradițională este dictată și de faptul că după difuzare materialul nu mai poate fi redactat/corectat, în mediile on-line materialele jurnalistice pot suferi schimbări ale conținutului. Totodată, mulți jurnaliști au o mare influenţă asupra opiniei publice, chiar mai mare decât altădată, mai ales atunci când ei reuşesc să se folosească de mai multe canale media inclusiv cele digitale, dar și de rețelele de socializare.”Mai mult de 51% dintre jurnalişti utilizează blogurile” relevă raportul din 2006 al celui de-al unsprezecelea sondaj Euro Euro RSCG Magnet and Columbia University Survey of the Media. Studiul a intervievat 1.202 jurnalişti din America de Nord şi de pe glob. Studiile indică faptul că jurnaliştii tind din ce în ce mai mult să posteze pe blogurile proprii, pentru a scăpa de sub presiunea editorilor sau a gatekeeper-ilor din media. Acesta este motivul pentru care milioane de cetăţeni din SUA şi persoane din întreaga lume sunt atrase de publicarea propriului blog. Şi blogul de corporaţie este în continuă dezvoltare, deoarece organizaţiile caută instrumente noi pentru a comunica direct cu publicurile lor, fără intermediari media sau gatekeeperi [1]. Demersul jurnalistic este un discurs intelectual. Individul, pentru a deveni cititor de ziar, trebuie să dovedească anumite disponibilităţi, să facă dovada unei anumite deschideri, să fie, într-un anumit sens, un teren fertil pe care informaţiile livrate de publicaţii să rodească. Astfel el trebuie să posede un nivel de pregătire generală, precum şi o informaţie culturală compatibilă şi concordantă cu nivelul publicistic la care se situează ziarul ales, revista, emisiunea televizată, emisiunea radiofonică. Consumatorul de presă modern nu are asiduitatea /răbdare de a citi texte lungi, analitice,nu este preocupat de satisfacerea nevoii de informare datorită căreia să-ţi menţină interesul pentru lectura presei, el trebuie să dispună de resursele financiare care să-i permită achiziţionarea permanentă a publicaţiei preferate. Chiar dacă cititorii presei scrise se împart în cei fideli,activi și ocazionali oricum între cele două părţi se stabilește o relaţie foarte strânsă, de încredere, parteneriat, în cazul consumatorilor digitali de informații aceast parteneriat nu se bazează pe devotament față de unele și aceleași media de informare.Influența asupta cititorului prin intermediul produsului tipărit pe hârtie este mai mare decât cel al ziarului online. Internetul este supraîncărcat de tot felul de informații, în internet poate scrie oricine, fără a trece un filtru minim și informația citită poate dispărea în orice clipă.Ce anume se citește în era digitală, titluri, genuri, rubrici, autori? Ce genuri sunt mai des citite, cele informative sau cele analitice/comentativ? Care sunt preferințele publicului, temele de actualitate sau asistăm la transformarea lecturii presei într-o formă de divertisment? Când este accesată și citită informația? Observăm anumite digresiuni în era digitală. În urma studiilor de audiență vedem o creșterea numărului celor care nu au citit niciodată o publicaţie, scăderea constantă a credibilităţii în presă și creșterea credibilității în vloggeri, bloggeri, influienceri, persoane care se dau atotștiutori pe rețelele de socializare.În această ordine de idei putem să venim și cu atuurile presei on-line: accesibilitate de oriunde din lume; feedback imediat; hiperlinkuri care permite cititorului utilizare informației la această temă pe alt document, saltul pe alt text la tema dată; utilizarea mai multor pagini fără a achita pentru fiecare etc. Orice produs mediatic, indiferent de mijlocul prin care se difuzează, ar trebui să educe o societate trainică, cu valori de durată, cu conștiință civică, axând-se pe funcțiile de informare, de educare, de leant, de culturalizare etc.Pentru a tinde spre acest deziderat primul element care trebuie să se ia în atenţie atunci când este concepută politica editorială a unei publicații, indiferent de suportul pe care este transmisă, ține de natura eterogenă şi pasivă a publicului.Principala cale de a satisface publicul este diversificarea continuă a conţinutului. Diferenţa este dată de tipologia publicului vizat. Presa populară va miza mai mult pe lărgirea câmpului informaţiilor, în timp ce presa de factură serioasă va încerca să ofere o reflexie mai aprofundata.Depolitizarea presei. Diversificarea conţinutului are ca prim efect reducerea proporţiei ştirilor şi comentariilor politice. Deja, ziarele de partid au dispărut în aproape toată lumea, iar presa de opinie este într-o lentă agonie. Presa doctrinală mai supravieţuieşte în regimurile politice autoritare şi în democraţiile emergente.Presa de astăzi este într-un continuu efort de adaptare la mutaţiile din societate. A găsi mereu noi subiecte, noi rubrici şi noi formule publicistice este o exigenţă care exprimă de fapt chiar natura profundă a presei.O mare forţă de atractivitate o are presa în culori, bogat ilustrată, cu titluri mari, care a câştigat teren peste tot. Doar combinând calitățile presei clasice, tradiționale și valorificând atuurile presei digitale vom reuși să educăm un public de valoare, cu deprinderi sănătoase, greu de manipulat.