O latură importantă a culturii bucovinene este reprezentată de folclorul muzical al acestei zone populate de români. După pacea de la Kuciuc-Kainargi din 1774, Imperiul Habsburgic a anexat ținuturile din nordul Moldovei, influențând şi modificând puțin câte puțin viața culturală a românilor din acest colţ de ţară. Au trebuit să treacă însă mai multe decenii până ce Apusul a reușit să modifice viața muzicală din Bucovina. Această influență nu a reușit să schimbe doina, bocetul şi colindele, manifestările artistice ancestrale ale poporului, rămânând pur românești. Deşi s-au aflat atât sub influența directă a Vienei, cât şi sub presiunea permanentă a ucrainenilor şi polonezilor din Galiţia, populația din Bucovina nu a încetat să continue practicarea tradițiilor şi datinilor sale. În acest sens, merită menționată afirmația lui Matthias Friedwagner legată de inexistența influențelor reciproce între cântecul popular german din Bucovina şi cel românesc: „Das deutsche Volkslied in der Bukowina ist von rumänischen Einflüssen frei und umgekehrt” (Cântecele populare germane din Bucovina nu au influențe românești şi invers — trad.a.). În acest caz se poate vorbi despre o dramă a culturii bucovinene, plasată în centrul unei efervescențe multiculturale şi nevoită să lupte pentru păstrarea identității.