Fractura de tibie, os al membrului inferior denumit popular și „fluierul piciorului”, este o ruptură sau o întrerupere a continuității osului situat în partea internă a gambei, în fața peroneului. Fracturarea tibiei se poate produce fie prin traumatism indirect ce torsionează osul sau îl îndoaie până când acesta se rupe, fie prin lovitură directă și violentă ce are de multe ori ca efect expunerea acestuia la exteriorul pielii (fractură deschisă de tibie). Tratamentul fracturii de tibie se stabilește de către medicul ortoped în funcție de natura și localizarea acesteia, luând în considerare vârsta, starea generală de sănătate și gradul de toleranță la medicamente. Atunci când nu se aplică un tratament corespunzător, fractura de tibie poate genera sechele, de aceea este bine ca pacientul sa conștientizeze riscurile și complicațiile la care se supune. Materiale şi metode. În cadrul lucrării este prezentată o pacientă diagnosticată cu fractură de tibie în treimea inferioară a gambei drepte. Pacienta a fost evaluată funcţional post-operator, pe parcursul programului de recuperare şi la finalul acestuia. Rezultate. Pe parcursul programului de recuperare s-a putut observa un progres și o bună evoluție a pacientei. Astfel, pacienta a respectat programul kinetic stabilit inițial de kinetoterapeut și de asemenea, s-a putut observa creșterea mobilității articulațiilor, a stabilității dar și a forței musculare. Concluzii. Programul kinetic conceput trebuie să fie precedat de o evaluare corespunzătoare și trebuie să cuprindă tehnici adaptate posibilităților pacientu

Introduction. The fracture of the tibia, the lower limb bone popularly referred to as the “leg whistle”, is a rupture or interruption of the continuity of the bone located in the inner part of the calf, in front of the peroneum. Fracture of the tibia can occur either by indirect trauma that tortures or bends the bone until it breaks, or by direct and violent blow that often results in exposure to the outside of the skin (open fracture of the tibia). Treatment of a tibia fracture is determined by the orthopedic doctor depending on its nature and location, taking into account age, general health and degree of tolerance to drugs. When no proper treatment is applied, the fracture of the tibia can lead to sequelae, so it is good for the patient to be aware of the risks and complications to which they are subject. Materials and methods. In the paper is presented a patient diagnosed with a fracture of the tibia in the lower third of the right calf. The patient was evaluated functionally post-operatively during and at the end of the recovery program. Results. During the recovery program, a good progress and development of the patient was observed. Thus, the patient complied with the kinetic program initially established by the physiotherapist and also increased joint mobility, stability and muscle strength could be observed. Conclusions. The designed kinetic program must be preceded by an appropriate evaluation and must include techniques adapted to the patient’s possibilities.