Alegerea momentului semnificativ ca subiect al materialului respectiv este justificat de fascinaţia şi importanţa ritualului nupţial ca simbol al unirii iubirii dintre două persoane de sex opus — flăcău şi fată mare, urmărind scopul de a trece de la stadiul flăcău-fată, la cel de bărbat-nevastă, constituiţi într-o familie — căsătoriţi. Acest rit numit „ritul de unire” uşurează apropierea tinerilor, marchează o noua etapă caracterizată de funcţionalitatea multiplelor simboluri pline de semnificaţie, regăsite atât în verighete, în alăturarea mâinilor mirilor, în voal, rochie, buchet, prosop, băsmăluţă ş.a., cât şi în coroniţa miresei. Privită în ansamblu coroniţa miresei este unul dintre diversele simboluri ale tradiţiilor etnofolclorice nupţiale, în care creatorul — popor încontinuu îşi reevaluează poziţia în raport cu mediul mereu în schimbare şi cu noile tipuri de conştiinţă în scopul valorificării şi îmbogăţirii tradiţiei cu noi funcţii şi semnificaţii. Asemuit cu simbolul cornului, semnificaţia coroniţei promovează concepţia de „înălţare, putere, iluminare”. Fiind una dintre cele mai frumoase podoabe pentru cap, confecţionată în formă de cerc, din flori, frunze, fructe etc., este considerată drept onoarea fetelor ce exprimă nivelul de valori morale ale miresei şi care asigură în lumea satului, în primul rând, cultivarea şi transmiterea valorilor spirituale la nivel de familie şi comunitate, fapte ce îi garantau respectul din partea societăţii.