În 2019, la Buzău, au fost publicate Notele politice, scrise de Alexan-dru Marghiloman, liderul Partidului Conservator și Prim-ministru în 1918 – anul Unirii Basarabiei cu Patria-mamă România. Primul volum (din cele cinci) cuprinde perioada anilor 1897–1915 (Alexandru Marghiloman, Note politice. 1897–1924. Cuvânt înainte Irina-Vlăduca Marghiloman, Argument Constantin Toma. Ediție anastatică îngrijită de Marius-Adrian Nicoară, doc-tor în istorie, Alfred Vasilescu, doctor în securitate națională, Ștefan Davi-descu, editor, Buzău, Editura Alpha MDT, 2019, 565 p.). În Nota asupra ediției, semnată de domnii Marius-Adrian Nicoară, Alfred Vasilescu și Ște-fan Davidescu, este expusă convingător valoarea științifică a Notelor politi-ce: „...Prin autenticitatea și veridicitatea lor [Notele politice] sunt valoroase documente de arhivă... Notațiile sale sunt scurte, clare simple. [Alexandru Marghiloman] a consemnat evenimentele și a prezentat impresiile pe care i le-au produs acestea și rolul pe care el l-a avut în desfășurarea lor. Franche-țea informațiilor a pus în dificultate la momentul apariției lor, aproape în-treaga societate politică românească aflată în vârful piramidei sociale...”. În comunicarea de față ne-am propus ca scop să examinăm probleme-le cu care s-a confruntat elita politică în preajma intrării României în Mare-lui Război (Primul Război Mondial), evenimente expuse de Alexandru Marghiloman în primul volum al Notelor politice. Notele politice demonstrează constituirea câtorva curente politice privind politica externă a României (implicarea ei în război). Curentul cel mai activ a fost cel care pleda pentru intrarea în război a României alături de Antanta împotriva Austro-Ungariei (respectiv – împotriva Germaniei) pentru eliberarea românilor din Transilvania. Cel mai aprig promotor al acestei opțiuni a fost Nicolae Filipescu, fruntaș al Partidului Conservator,dar care s-a împotrivit poziției de neutralitate a României, susținută de Ale-xandru Marghiloman și care a fondat o organizație pro-Antanta, numită Ac-țiunea Națională. Au fost personalități politice care au pledat pentru eliberarea și reîn-tregirea Basarabiei cu Patria-mamă România. Între aceștia – Constantin Diamandy, ministrul României la Petersburg. Într-o discuție avuta la Sinaia cu autorul Notelor politice C. Diamandi „sugerează să reluăm în gazete chestia Basarabiei, care este proclamată la Petersburg «moartă și îngropa-tă»”. Un alt apărător ferm al cauzei naționale a basarabenilor a fost Petre P. Carp, amintit mai sus. Și, bineînțeles, Constantin Stere, cu care autorul Notelor politice s-a întreținut mai puțin. Alt curent politic a fost păstrarea neutralității României în Marele Război. Această poziție a fost promovată cu multă dibăcie de Primul minis-tru român, liberalul Ion I. C. Brătianu. Aceiași poziție a ocupat-o și autorul citat, Alexandru Marghiloman.