Alexandru Plămădeală (1888–1940) este una dintre personalitățile marcante, care a contribuit, incontestabil, la promovarea valorilor cultural-artistice moderniste în perioada interbelică, la formarea și dezvoltarea școlii naționale de artă, cât și la conturarea imaginii identitare a capitalei noastre. A avut un rol imens în restructurarea și dezvoltarea Școlii Municipale de Desen într-o instituție progresivă de învăţământ artistic cu denumirea de Școala de Belle-Arte (actualmente Colegiul republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău), pe care a condus-o timp de 20 de ani și care a devenit un centru cultural-artistic de importanță al capitalei. Totodată, a contribuit substanțial la formarea școlii naționale de artă. În această perioadă s-a format o pleiadă întreagă de artiști plastici, printre carepot fi nominalizați: C. Cobizeva, V. Dobroșinschi, L. Fitov, L. Averbuh, M. Gamburd, V. Neceaeva, L. Sobolevschi, V. Poleacova, P. Țurcan ș.a. La inițiativa lui Alexandru Plămădeală în anul 1921 a fost creată Societatea de Belle-Arte din Basarabia, iar în 1939 – fondată Pinacoteca din Chișinău, fapt care a jucat un rol distinct în formarea și dezvoltarea mediului artistic al Chișinăului interbelic. O moștenire deopotrivă valoroasă reprezintă creația plastică a artistu-lui în genurile: desen, grafică, pictură și, în special, sculptură. În ceea ce privește grafica de șevalet a maestrului, în colecțiile Muzeului Național de Artă a Moldovei și Arhivei Naționale a Republicii Moldova se dețin nume-roase desene de studiu a figurii umane, portrete și câteva compoziții peisa-jere. Lucrările vădesc înalta cultură artistică a plasticianului, manifestată atât prin maniera de compunere a desenului pe foaie, cât și prin realizarea grafică a lor. Indiscutabil, genul artistic în care s-a conturat cel mai bine talentul și calitățile lui Alexandru Plămădeală este sculptura. Artistul a explorat prodi-gios diverse categorii ale sculpturii, precum: sculptura de șevalet, sculptura monumentală și cea miniaturală. Un capitol impunător al creației sculptura-le a maestrului îl reprezintă portretul executat în lemn, bronz sau ghips, ce impresionează prin echilibrul cumpătat și măreția nobilă a chipurilor. Ta-lentul de sculptor a lui Al. Plămădeală s-a manifestat cel mai amplu, însă, în compoziția sculpturală de șevalet, unele dintre lucrările sculptorului fiind etalate în spațiile expoziționale ale Muzeului de Artă a Moldovei. Statutul de sculptor național Alexandru Plămădeală l-a obținut, totuși, datorită ope-rei simbolice, creată între anii 1924–1925 și inaugurată la 29 aprilie 1928 în Grădina Publică din Chișinău – monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.