Autorul abordează un subiect de actualitate: comunicarea. Comunicarea, ca formă de interacţiune, presupune câştigarea şi activarea competenţei comunicative, care este deopotrivă aptitudinală şi dobândită; absenţa acesteia sau prezenţa ei defectuoasă explică eşecul sau dificultăţile pe care profesorii, unii dintre ei foarte bine pregătiţi ştiinţific, le au în activitatea curentă; a fi profesor înseamnă nu numai a poseda cunoştinţe de specialitate, dar şi capacitatea de a le transpune şi traduce didactic. Din perspectiva fenomenului de comunicare, sunt relevante câteva ipostaze în care educatorul se manifestă ca agent receptor şi furnizor de informaţie ştiinţifică sau managerială, după cum cerinţele de rol-status îi impun o anumită conduită în sistem. Comunicarea metodico-ştiinţifică, de perfecţionare şi continuă formare se include într-un ansamblu de acţiuni proprii domenii în care educatorii îşi desfăşoară activitatea într-o permanentă săvârşire a vocaţiei lor de formatori

L'auteur aborde un sujet d'actualité: communication méthodique-scientifique et managériale. Il est bien connu que la communication méthodique-scientifique, la formation et la formation continue sont incluses dans un ensemble d'actions et domaines dans lesquels les éducateurs effectuent dʼune manière permanente leur vocation de formateurs. La gestion pédagogique individuelle ou de groupe remplit une fonction administrative avec de hautes responsabilités professionnelles, sociales et émotionnelles. La performance de gestion s'adresse à une population de tous les groupes d'âge et implique des domaines sensibles de la vie et de l'activité: accès à l'école et chances de réussite, parcours scolaire, formation professionnelle, formation continue, prestige social etc.