Necropola de inhumație de la Ofatinți/Vâhvatinți, situată în zona Nistrului mijlociu, într-o regiune disputată între Republica Moldova și autoproclamata Republică Transnistreană, este unul dintre cele mai cunoscute situri aparținând etapei finale a tradiției Cucuteni-Tripolie, cca 3 500-2 750 BC. De-a lungul timpului, necropola de la Ofatinți s-a bucurat de un interes special, fiind obiectul mai multor analize, inclusiv al unor lucrări de sinteză dedicate în general descoperirilor Cucuteni-Tripolie târzii. În comunicarea de față, pornind de la datele cunoscute până la această dată, mai întâi voi prezenta o re-interpretare a necropolei, după care voi aborda un aspect cu totul nediscutat până acum, și anume memoria comunității Tripolie final de la Ofatinți în prezent. Mai precis, voi încerca să arăt că cercetările arheologice de la Ofatinți, privite ca sondare a memoriei materiale (cf. Laurent Olivier) a unei comunități preistorice, sunt un mijloc de cunoaștere a trecutului îndepărtat (sfârșitul eneoliticului și începutul epocii bronzului), cunoaștere ce se constituie totodată într-un prilej de reflecție asupra unei teme cu mare încărcătură politică în prezent – raportarea la teritoriul Transnistriei. Astfel, susțin că arheologia poate contribui la o schimbare a modului de raportare a oamenilor din prezent față de pământul pe care au trăit cu mii de ani în urmă oamenii preistorici care au fost îngropați la Ofatinți și la adoptarea unei atitudini radical diferite față de cea promovată de discursurile istorico-politice oficiale.