Evoluțiile și transformările politice, economice și sociale considerabile anilor 30 au creat un entuziasm deosebit în domeniul culturii, o perioadă de înflorire a mediului cultural-științific în Basarabia. Eveniment de o profundă semnificație istorică, Unirea de la 27 martie/9 aprilie 1918 a pus începutul transformării politice, economice şi, în special, cultural-spirituale pentru românii dintre Prut şi Nistru, care în esența lor au însemnat ceea ce avea să numească mai târziu O. Ghibu trecerea de la Basarabia rusească la Basarabia românească, fenomen complex, care nu putea să se producă de la sine, ci cu implicarea efectivă a tuturor instituțiilor statului român. O politică culturală bine orientată în scopul integrării provinciilor unite în viața culturală românească constituită un factor de consolidare a unității naționale şi a securității statului întregit. Miniștri ai instrucțiunii publice, pedagogi de renume, sociologi şi politicieni, reprezentanți iluștri ai culturii românești din perioada interbelică au determinat cursul acestei politici, mijloacele şi metodele de realizare. În perioada ce a urmat Unirii, eforturile principale au fost îndreptate, de rând cu reformele de unificare a școlii, spre mobilizarea corpului didactic la răspândirea științei de carte şi propagarea valorilor culturii românești. Era evidentă, în primul rând, lipsa unor școli naționale, a societăților culturale, a presei în limba română şi a intelectualității naționale capabile să participe la procesul de renaștere națională şi culturală. Majoritatea oamenilor de cultură, inclusiv preoțimea, au fost pregătiți în școlile şi instituțiile rusești. În al doilea rând, în mijlocul populației băștinașe din ținut era extrem de înalt analfabetismul. De asemenea, din cauza predominării populației sătești, majoritatea angajată în câmpul muncii agricole, care necesita mari eforturi, precum şi a psihologiei țărănești, procesul transformărilor culturale întâmpina mari greutăți. În urma analizei acestor materiale se evidențiază relevanța şi efortul pe care l-a adus comunitățile din Basarabia la crearea şi continuitatea culturii românești, prin păstrarea şi valorificarea patrimoniului cultural românesc. Era preluată experiența de organizare a activității cultural educative acumulată pe parcursul mai multor decenii în Regat. Intelectualii veniți de peste Prut, alături de fundașii basarabeni, au luat parte la înființarea primelor instituții, societăți şi cercuri culturale, care au contribuit la renașterea națională, la consolidarea vieții spirituale românești.

The considerable political, economic and social developments and transformations of the 1930s created a special enthusiasm in the field of culture, a period of flourishing of the cultural-scientific environment in Bessarabia. An event of deep historical significance, the Union of March 27/April 9, 1918 marked the beginning of the political, economic and, especially, cultural-spiritual transformation for the Romanians between the Prut and Dniester, who in their essence meant what he would call more late O. Ghibu, the transition from Russian Bessarabia to Romanian Bessarabia, a complex phenomenon, which could not occur by itself, but with the effective involvement of all Romanian state institutions. A well-oriented cultural policy aimed at the integration of the united provinces into the Romanian cultural life constituted a factor for the consolidation of national unity and the security of the entire state. Ministers of public instruction, renowned pedagogues, sociologists and politicians, illustrious representatives of Romanian culture from the interwar period determined the course of this policy, the means and methods of realization. In the period following the Union, the main efforts were directed, along with the reforms unification of the school, towards the mobilization of the teaching staff to spread book science and the propagation of the values of Romanian culture. It was obvious, first of all, the lack of national schools, cultural societies, the press in the Romanian language and the national intelligentsia capable of participating in the process of national and cultural revival. Most cultured people, including the priesthood, were trained in Russian schools and institutions. Secondly, illiteracy was extremely high among the native population of the land. Also, due to the predominance of the village population, the majority engaged in agricultural work, which required great efforts, as well as peasant psychology, the process of cultural transformations encountered great difficulties. Following the analysis of these materials, the relevance and effort brought by the communities from Bessarabia to the creation and continuity of Romanian culture, through the preservation and valorisation of the Romanian cultural heritage. The experience of organizing cultural and educational activity accumulated over several decades in the Kingdom was taken over. The intellectuals who came from across the Prut, together with the Bessarabian defenders, took part in the establishment of the first institutions, societies and cultural circles, which contributed to the national rebirth, to the consolidation of the Romanian spiritual life.