Petre Cazacu (1873-1956) a fost descendent dintr-o familie de meșteșugari basarabeni. După școala primară, el a urmat studiile la Seminarul Teologic din Chișinău și la Facultatea de Medicină din București. Revenit în Basarabia, în ianuarie 1918, a fost cooptat în Sfatul Țării, delegat de Comitetul Central Executiv al Sfatului Delegaților Soldați și Ofițeri. După 27 martie 1918, a fost Director General la Finanțe și președinte al Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei, apoi director general al Serviciului Sanitar din Iași și Secretar general în Ministerul Sănătății. În anii 1931 și 1933, a fost deputat de Bălți în Parlamentul României. Petre Cazacu a fost succesiv medic de plasă, de oraș și de județ în România. A publicat studii cu privire la istoria Basarabiei și pe teme medicale, în revistele Viața Românească, Viața Basarabiei și numeroase lucrări în limba română și franceză. Ca istoric și Director General (Prim-ministru) al Republicii Democratice Moldovenești, Petre Cazacu a constatat, cu referire la evoluția economică a Basarabiei în epoca țaristă, că localitățile rurale, gospodăriile cu grădini și acareturi, casele în exterior și în interior, au rămas aceleași pe ambele maluri ale Prutului, la fel ca și tradițiile: „moldovenii au rămas în țara lor așa cum i-a apucat 1812, fără să participe la dezvoltarea culturală a omenirii și a neamului lor”. Predecesor al conceptelor școlii sociologice a lui Gusti, Petre Cazacu descrie situația Bisericii, țărănimii, nobilimii, burgheziei, intelectualității în context politic și social-economic. Analizând efectele colonizării, autorul menționează despre ocupațiile de bază ale etniilor conlocuitoare, despre obiceiuri și viața cotidiană, dar și despre faptul că majoritatea populației alogene a fost asimilată. Indispensabile pentru etnografi sunt detaliile pe care le oferă autorul cu referire la gospodărie, date preluate din dările de seamă oficiale publicate de guvernatori sau reproduse după lucrările statistice ale lui Moghileansky, fiind descrisă detaliat atât agricultura, cât și industriile casnice, localitățile și locuințele, grădinile și spațiile publice. Despre orașe autorul menționează că au fost influențate de administrația imperială, cu precădere în centru, pe când periferiile și mahalalele, precum și satele au păstrat formele curat moldovenești. Descoperim în lucrările lui Petre Cazacu modul de viață al populației băștinașe, văzut cu ochi de doctor care a trecut multe praguri în Moldova de pe ambele maluri ale Prutului, a analizat critic, a constatat veridic, a comparat datele statistice, a scos în vileag neconcordanțele și exagerările guvernării țariste, dar și ale istoricilor care au preluat datele fără a le verifica. O deosebită atenție acordă istoricul aspectului credinței populației de la sate, însetate după slova românească din biserici. Cu deosebită pietate mărturisește despre obiceiurile sătenilor de a merge la biserică, de a încrede mântuirea trupului și sufletului în seama lui Dumnezeu, despre rezistența prin credință, despre resemnare și luptă. Deși titlul lucrărilor lui Petre Cazacu denotă conținutul istoriei politice sau al medicinei, fiind nu doar politician activ, dar și medic cu doctorat și experiență bogată, conținutul lucrărilor sale abundă în date importante pentru cercetătorii etnografi, date ce acoperă atât perioada țaristă, interbelică, cât și postbelică.