Problema trecutului pictural în literatură și cel al influențelor literare în pictură a creat o întreagă tradiție. Experiența literară a imaginii și exercițiul pictural în literatură au demonstrat afinitățile dintre ele, bazate pe o viziune specifică asupra lumii. Din filozofia, cultura și literatura contemporană, pictura își alege elementele, simbolurile și fondul ideatic, care constituie substratul operei picturale. Transpunându-le în limbajul imaginilor, pictorul ajunge la o interpretare mai personală a operelor literare. Articolul prezintă o reflecție asupra parcursului artistic prolific al artistului Cezar Secrieru, opera căruia angajează o dinamică creatoare singulară prin transpunerea imaginii mentale și a celei literare în pânzele sale. „Corespondențele” artelor îmbogățesc fondul ideatic de profunzime al creației sale, dar și diversificarea potențialului semnificațiilor picturale.

The problem of the pictorial past in literature and of literary influences in painting has created a whole tradition. The literary experience of the image and the pictorial exercise in literature demonstrated the affinities between them, based on a specific view of the world. From contemporary philosophy, culture and literature, painting chooses its elements, symbols and ideational background, which is the substrate of the pictorial work. Translating them into the language of images, the painter reaches a more personal interpretation of literary works. The article presents a reflection on the prolific artistic career of the artist Cezar Secrieru, whose work creates a unique creative dynamic by transposing the mental and literary image into his canvases. The “Correspondences” of the arts enrich the deep ideational background of his creation, but also the diversification of the pictorial meanings potential.