Pe teritoriul Republicii Moldova s-au dezvoltat istoric trei zone principale de construcție: nordul, centrul și sudul, caracterizate prin variate soluții spațial-volumetrice ale bisericilor, structură proporțională și mijloace decorative de exprimare artistică în arhitectura fațadei. Dezvoltarea arhitecturii religioase în Moldova este cel mai bine urmărită pe exemplul mănăstirilor - cel mai numeros grup de monumente-ansambluri, care au ajuns până în prezent, inclusiv diferite tipuri de clădiri religioase și civile de diferite direcții stilistice. Arhitectura complexelor monahale din perioada studiată reflectă în mod expresiv caracteristicile speciale ale arhitecturii moldovenești medievale și, în același timp, evoluția lor în secolul XVIII – începutul secolului XX, care este prezentată de cele mai largi varietăți ale stilisticii monumentelor mănăstirești. Cea mai mare parte a bisericilor mănăstireștipot fi clasificate conform formei arhitecturale în trei grupe: 1) care păstrează elemente ale stilului moldovenesc (Căpriana, Rudi, Saharna); 2) care au adoptat limbajul clasicismului tardiv (Hâncu, Hârjăuca); 3) care au fost realizate sub influența stilizării eclectice (Noul Neamț)

On the territory of Moldova, three main construction zones have historically developed: northern, central and southern, distinguished by different volumetric and spatial compositions of buildings, proportional structure and decorative means of artistic expressiveness of facade architecture. The development of the cult architecture of Moldova is best traced by the example of monasteries — the most numerous group of ensemble monuments that have survived to the present day, including various types of religious and civil buildings of various styles. The architecture of the monastic complexes of the studied period most expressively reflects the special features of medieval Moldavan architecture and, at the same time, their evolution in the 18th - early 20th centuries, which is represented by the widest and most diverse range of monuments in terms of stylistic directions. Most of the monastery churches are classified by us according to their architectural forms into three groups: 1) retaining the elements of the “Moldovan style” (Capriyana, Rudi, Saharna); 2) those which adopted the language of late classicism (Hynkul, Gyrzhavka); 3) made under the influence of eclectic stylization (Noul-Nyamts).