Memoria culturală este considerată a fi un model de percepție a evenimentelor istorice, reflecție asupra lor și interpretarea acestora în conformitate cu spiritul timpului prezent. Formă de transmitere și de actualizare a sensurilor culturale, termenul este utilizat în accepția cercetătorului J. Assmann, dar ne referim și la alți specialiști în domeniu (M. Halbwachs, A. Warburg). Obiectul de cercetare în acest demers este rolul memoriei culturale biblice în structurarea textului artistic, în afirmarea identității personale și a celei etnice. Constituind un factor important în formarea și susținerea identității colective (naționale, sociale, religioase ș.a.), memoria culturală impune, totodată, o actualizare și o interpretare periodică, pentru a releva relația dintre trecut cu prezentul viu, aspecte ce sunt realizate în discursuri artistice, filosofice, pedagogice ș.a. Este important faptul cum se manifestă memoria culturală în epocile de criză, în acest caz, imaginarul artistic devine esențial, deoarece creează posibilitatea unei „reconstruiri” a memoriei culturale a timpului respectiv, dar și relevarea viziunii artistice, sociale a individualității creatoare. Un rol important revine amintirilor și conceptelor colective, miturilor, simbolurilor ș.a. Întru argumentarea ideilor expuse, ne referim la modalitățile de valorificare artistică a unor aspecte din Marele Text – Biblia în discursul dramaturgic, literar și în cel teatral, evidențiind relația text biblic – folclor – identitate (personală, etnică). Demonstrăm că individualitatea creatoare, în discursul său artistic, interpretând motive, simboluri, personaje biblice, le construiește din nou, conform percepției sale, a viziunii sale artistice și, evident, a contextualității istorice, politice, sociale, estetice etc.