Tradiția pelerinajului ortodox la Locurile Sfinte are rădăcini adânci printre bulgarii basarabeni. Acest obicei evlavios l-au adus cu ei din Balcani. Cele mai populare destinații în care credincioșii au căutat să ajungă au fost: Ierusalim și Sfântul Munte Athos. Documentele publicate recent de Muzeul Etnografic „Golyamata Kașta” din satul Zarea (reg. Odesa, Ucraina) ne dezvăluie unul dintre aspectele puțin cunoscute ale legăturilor spirituale ale coloniștilor bulgari cu, care se află în Sfântul Munte Athos. Aceste documente reprezintă două scrisori (din 14 iunie 1896), întocmite de către ieromonahul Procopie, starețul schitului Xilurgu „Adormirii Maicii Domnului” și trimise lui Costa Ivanov Kurinov, originar din satul satul bulgar din Basarabia – Camcic. Din cuprinsul primei scrisori reiese clar că la 15 aprilie 1896, schitul Xilurgu a fost vizitat de pelerini din satul Deljiler – Ivan Stoianov și Vasili Argirov, care i-au informat pe călugării de acolo că un oarecare Costa Ivanov Curinov „și-a exprimat dorința sfântă de a-și dedica” în favoarea acestui sfânt lăcaș. În acest sens, Costa Curinov a cerut, prin acești doi pelerini, călugării să-i dea binecuvântare și împuternicire pentru a strânge bani pentru schitul Xilurgu. După cum reiese clar din conținutul primului document, călugării au dat răspuns pozitiv la cererea lui Curinov și l-au binecuvântat „pentru această lucrare plăcută lui Dumnezeu” și, în același timp, i-au oferit o „plină procură” prin care s-ar putea adresa „compatrioților noștri iubitori de Hristos despre a ne acorda alocație milostivă”. Astfel, al doilea document este „Procura” menționată anterior. Din conținutul său, este de remarcat faptul că frații monahali au promis că toți cei care contribuie la întreținerea schitului vor fi consemnați în așa numită „comemorarea” locală (sinodic) „pentru pomenirea veșnică și temporară”. De asemenea, toți donatorii au trebuit ulterior să primească un „răspuns” de la frații schitului „Xilurgu”.