După adoptarea actelor privind „dezrobirea țiganilor” la mijlocul sec. al XIX-lea, autoritățile românești n-au elaborat instrumentele social-economice necesare pentru ca „țiganii emancipați” (romii) să poată beneficia de libertatea înzestrată. Timp de aproape șapte decenii, romii au fost „risipiți pe toate plaiurile României, lăsați în voia soartei, în întuneric... trăind în urma tuturor popoarelor, fără de ideal și fără coeziune”. Drumul spre emanciparea romilor „a fost deschis” abia în anii ’30 ai secolului XX, după apariția în spațiul public a primilor lideri romi „idealiști, plini de încredere și cu voință de fier”, care s-au adaptat individual la noile realități sociale și au inițiat „lupta neobosită pentru îmbunătățirea situației romilor în domeniile: cultural, economic, social și național”. În primul număr al ziarului „Glasul Romilor” (1-15 noiembrie 1934), Gheorghe Niculescu, președintele activ și Marele Voievod al Uniunii Generale a Romilor din România, mare comerciant și consilier în Ministerul Muncii și Sfatul Negustoresc, proprietarul Florăriei „La doi trandafiri” din București (Piața Sfântului Anton, 10) – vorbește „pe înțelesul tuturor romilor din România” despre obiectivele Programului de Emancipare și Redeșteptare: „Scopul urmărit de noi este de a veni în ajutorul tuturor romilor săraci”. După înregistrarea oficială cu statut de persoană juridică a Asociației „Uniunea Generală a Romilor din România”, Gheorghe Niculescu proclamă importanța acestui eveniment istoric: „Ziua de 30 noiembrie 1934, constituie o zi mare pentru viitorul Romilor, care, în fine, au o organizație și o conducere oficial recunoscută. Asociația noastră și-a ales ca țel, ridicarea neamului romilor, la acel grad de civilizație, care să corespundă secolului în care trăim. Drumul spre emancipare este deschis; să mergem cu toții înainte, mereu înainte” (Glasul Romilor (nr. 2); august 1935). În cadrul comunicării, vor fi evidențiate obiectivele și realizările procesului de Emancipare și Redeșteptare al Romilor din iRomânia, care au fost reprezentate în cadrul celor 15 publicații ale ziarului „Glasul Romilor” (1934-1941).