Bucătăria moldovenească este considerată una aleasă din multe aspecte ale multor bucătării ale lumii. Ea reprezintă rezultatul sintetizării în timp, a gusturilor, ideilor şi obiceiurilor gastronomice specifice poporului nostru. Este specială prin multitudinea valorilor integrate, menționând în acest sens valoarea nutritivă, a siguranței alimentare, estetică, etc, incluzând valoarea culturală axată pe obiceiurile şi tradiţiile culinare, dar și cele semantice atribuite. Multivalența valorică este determinată de moștenirea marcată de interconectarea culturii gastronomice tradiționale cu cea a altor popoare, cu care poporul nostru a intrat în contact de-a lungul evoluției istorice. Studiul desfășurat în cadrul Programului de Stat 20.8009.0807.17 REVICULT în vederea revitalizării gastronomiei tradiționale și interacțiunea cu gospodinele în teren a permis valorificarea unui preparat tradițional cunoscut sub denumirea de Chisăliță, Chiseliță, un desert din amintirile dulci ale copilăriei ce amintește de bunici și de copilăria frumoasă oferită, preparat vara din fructe proaspete, iar iarna preparat din fructe uscate. Studii anterioare, denotă faptul că Chiselița are peste 1000 de ani, însemnând acru. Prezintă un mare interes modurile de preparare a Chisăliței în diferite zone ale Republicii Moldova. Astfel, a fost identificată tehnologia tradițională de preparare a Chisăliței/Chiseliței cu vișine, îngroșată cu pasat (anii ‚20-’50) în zona de nord (s. Rudi, s. Sudarca, Plop, r-nul Dondușeni), Chisălița din corcodușe îngroșată cu zdrențe („lăzănci”) din aluat (s. Japca, s. Bursuc, s. Salcia, s. Sănătăuca, r-nul Florești), pentru a fi mai consistentă și mai „sățiosă”. După anii ‚60, Chisălița, din cele menționate de informatori, devine mai diversă după ingredientele utilizate, fiind realizată din diferite fructe combinate și încet evitând îngroșarea cu alte ingrediente decât cu fructe, păstrând aceeași consistență vâscoasă, uneori fiind îndulcită cu zahăr. În acest sens, prezentăm Chiselița preparată vara din fructe de caise (r-nul Anenii Noi), iarna din fructe de mere și pere uscate. Cunoașterea moștenirii culinare asociată acestui preparat tradițional, permite identificarea tradițiilor de odinioară, constatarea valorilor acestora, a diversității gastronomice ca elemente de atracție turistică dar și a sănătății alimentare a unui popor.