Omonimele bilingve - „falşii prieteni” ai trăducătorului
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
474 55
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-17 15:47
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
81`25=135.1=111 (1)
Lingvistică. Limbi (5052)
SM ISO690:2012
PANFILII, Ionela. Omonimele bilingve - „falşii prieteni” ai trăducătorului. In: Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești, Ed. 26, 1 februarie - 1 martie 2022, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2022, Ediția 26, Vol.1, pp. 149-151. ISBN 978-9975-159-50-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiune națională cu participare internațională de comunicări științifice studențești
Ediția 26, Vol.1, 2022
Sesiunea "Sesiunea naţională cu participare internațională de comunicări ştiinţifice studenţeşti"
26, Chișinău, Moldova, 1 februarie - 1 martie 2022

Omonimele bilingve - „falşii prieteni” ai trăducătorului

CZU: 81`25=135.1=111

Pag. 149-151

Panfilii Ionela
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 3 iulie 2022


Rezumat

Problema traducerii este una dintre cele mai vechi în istoria şi teoria limbii. Cea mai mare dificultate în stabilirea echivalentelor o constituie fenomenele de polisemie, omonimie, sinonimie și cuvintele intraductibile. Prin omonime bilingve, numite și „falși prieteni”, se au în vedere cuvintele, care având rădăcină comună în cele două limbi și fiind, de obicei, de aceeași origine, diferă în ceea ce privește conținutul semantic [1, p.157]. În literatura de specialitate, omonimele bilingve sunt numite şi „omonime interlingvistice” sau „echivalente false”. Lingvista I. Condrea le definește drept cuvinte care coincid „total sau aproape total, ca aspect sonor, cu lexemul din limba-sursă, dar care are alt (sau şi alt) sens decât acesta.”[apud 2].Se pot distinge câteva tipuri de nonechivalenţă sau falsă echivalenţă în cadrul omonimelor bilingve. Cercetătoarea V. Ungureanu exemplifică mai multe, printre care următoarerele: într-o limbă cuvântul are un sens general, iar în cealaltă – un sens particular;monosemie într-o limbă – polisemie în alta: rus. „галантный” înseamnă „curtenitor faţă de femei”, în engl. „galant” are sensul de„curtenitor” sau„viteaz”, „glorios”; fie termen într-o limbă – nontermen în altă limbă: fr. „benzine” este termen chimic;rus. „бензин” semnifică „carburant” (termen uzual)etc.[3, p. 37-38]. Un alt exemplu ce dovedește că polisemia cuvintelor face anevoios procesul de traducere ar fi „mineur”, ce în limba engleză are atât sensul de „muncitor care lucrează în mină”, cât și „militar, specialist în mine”. Același cuvânt „mineur” în limba franceză are semnificația de „lucrător în mină”, dar și „minor, nevârstnic”. Cu toate acestea, limba română a preluat doar sensul de„muncitor calificat care lucrează într-o mină”[3, p. 38-39]. Greşelile apar frecvent și atunci când se traduce dintr-o limbă în altaîn situaţii de bilingvism, sensurile cuvintelor fiind deseori confundate. De exemplu, cuvântul „baton” este folosit de unii vorbitori basarabeni cu sensul de „franzelă”, preluat din limba rusă. [3, p. 36-37]. În DEX însăsensul lexemului „baton” este de „bucată (de vanilie, de ciocolată, de ceară etc.) lunguiaţă sau în formă de bastonaş”[4]. Pentru vorbitorii de limba română, care studiază limba engleză, o confuzie frecventă se referă și la termenul „librărie”. Mulți locutori sunt tentați să îl asocieze cu termenul de „library”, care în engleză are semnificația de „bibliotecă”, pe când în limba română termenul „librărie” face referire la „un magazin din care se pot achiziționa cărți”.Cauza confuziei o constituie originea comună a lexemelor „librărie”,„library”, ambele provenind din latinescul „liber, bri”, ce are și sensul de„carte”. În ultimii ani, și limba română a adoptat numeroase calcuri şi împrumuturi din limba engleză, acest lucru explicându-se, în special, prin cauze extralingvistice: impactul globalizator al limbii engleze; nevoia de a înlocui termenii consideraţi uzaţi şi neadecvaţi realităţilor noi; permanenta prezenţă a informaţiei în limba engleză în media sau chiar fenomenul snobismului lingvistic [1, p. 157-158]. Printre cele mai frecvente greșeli de traducere, cauzate de omonimele din limbile engleză și română, putem enumera următoarele: engl. „actual” se traduce în română ca „real”, „adevărat”, „efectiv”, ci nu „actual”; engl. „eventually” înseamnă „în cele din urmă”, „în sfârșit”, ci nu „eventual”, iar engl. „sensible” înseamnă „rațional”, „logic”, ci nu „sensibil”.[5, p. 11]. Omonimele bilingve sunt prezente în terminologia diverselor domenii. V. Fiodorov, cercetând terminologia juridică, a evidențiat câteva greșeli de traducere din limba engleză în română, generate de omonimia bilingvă: engl. „evidence” are echivalentulcorect: „probă” și greșit: „evidență”; engl. „to entitle” e corect: „a fi în drept”, greșit: „a intitula”; engl. „natural person” are ca echivalent corect: „persoană fizică” și e greșit: „persoană naturală”, iar engl. „interviews” se traduce corect: „audieri”, fiind greșit: „interviuri”[6, p.64]. În concluzie, menționăm că omonimele bilingve sunt frecvente în procesul de traducere, reprezentând o sursă de greșeli.Două cuvinte pot fi echivalente în dicționarul bilingv, dar nu întotdeauna pot fi folosite ca echivalente și atunci traducătorul trebuie să găsească un echivalent contextual.