Politica de cadre a aparatului superior de partid în RSSM, 1940-1941/1944
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
238 2
Ultima descărcare din IBN:
2023-10-25 13:55
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478)"1940-1941/1944" (2)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
SM ISO690:2012
CRUDU, Lilia. Politica de cadre a aparatului superior de partid în RSSM, 1940-1941/1944. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 26, 20-21 octombrie 2016, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2016, Ediția 26, pp. 75-77. ISBN 978-9975-87-139-6.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 26, 2016
Conferința "Conferința științifică a Muzeului Național de Istorie a Moldovei."
26, Chisinau, Moldova, 20-21 octombrie 2016

Politica de cadre a aparatului superior de partid în RSSM, 1940-1941/1944

CZU: 94(478)"1940-1941/1944"

Pag. 75-77

Crudu Lilia
 
Institutul de Istorie al AŞM
 
 
Disponibil în IBN: 27 iunie 2022


Rezumat

În nou-formata RSS Moldovenească (august 1940) au fost trimiși, în primul rând, activiști de partid din RASSM, care au constituit nucleul aparatului superior al partidului. În urma represiunilor staliniste persoane promovate rapid în funcțiile-cheie ale Comitetului Regional din RASSM, au făcut o fulminantă carieră în partid. Printre acestea se numără: P. Borodin – prim-secretar, S. Zelenciuk – al treilea secretar, N. Smorigo – șeful secției cadre, șeful secției organizatorice, F. Gerlimanov – șeful secției propagandă și agitație, I. Alioșin – șeful secției militare, V. Țâganko – secretar pentru cadre ș.a. În august 1940, aceste persoane pot fi ușor regăsite la funcții-cheie în aparatul de partid din RSSM, printre care P. Borodin – prim-secretar al CC al PC(b)M, N. Salogor – al doilea secretar al CC al PC(b)M, N. Smorigo – secretar CC pentru cadre, S. Zelenciuk – secretar CC pentru agitație și propagandă. La prima plenară a CC al PC(b)M, din 8 februarie 1941, persoanele menționate mai sus au fost reconfi rmate în funcții, fi ind suplinită și funcția de al treilea secretar al CC al PC(b)M de M. Bessonov. De asemenea, au fost confi rmați în funcții și șefi i secțiilor CC al PC(b)M: șeful secției agricole – C. Belous, șeful secției industriale – M. Martynov, șeful secției transport – D. Ivancihin, șeful secției organizatorice – I. Alioșin, șeful secției militare – B. Kondratenko. La a treia plenară a CC al PC(b)M, din 23 aprilie 1941, componența secretarilor și a Biroului CC al PC(b)M s-a majorat cu patru persoane. N. Smorigo a fost ales secretar al CC al PC(b)M pentru transport, G. Soloviev – secretar al CC pentru cadre, I. Alioșin – secretar al CC pentru industrie, P. Pokatillov – secretar CC pentru industria alimentară, N. Cerneavski a fost ales secretar al CC pentru construcții și material de construcții. După declanșarea războiului s-a pus problema reducerii personalului chiar și în eșalonul de vârf al puterii. Pe 18 august 1941 la ședință Biroului a CC al PC(b)M a fost aprobată componența secretarilor și a aparatului CC al PC(b)M. Printre secretari menționăm pe N. Salogor, M. Bessonov, G. Soloviev și S. Zelenciuk, ceilalți fi ind trimiși pe front sau au rămas la dispoziția guvernului și a CC al partidului comunist din toată Uniunea Sovietică. Astfel, în aparatul CC al PC(b)M au fost lăsat numărul minimal de funcționari: șeful secției militare – B. Kondratenko, șeful secției agricole – C. Belous și șeful sectorului statistic și biletului de partid unic – P. Tkaciuk. În 1944, componența redusă a secretarilor CC al PC(b)M revine la Chișinău, cu excepția lui M. Bessonov, care a fost substituit pentru o scurtă perioadă cu I. Rivkin. Conducerea aparatului CC al PC(b)M a suferit schimbări insignifi ante, rămânând practic aceeași. Remarcăm că în componența secretarilor și șefi lor secțiilor a CC al PC(b)M atât în 1940, cât și în 1944 nu era nici un basarabean și chiar niciun reprezentant din stânga Nistrului. Declararea apartenenței „moldovenenști” a lui N. Salogor sau a lui S. Zelenciuk a fost mai degrabă formală, indicând de fapt originea geografi că. Ceilalți funcționari de etnie rusă și ucraineană erau originari din regiunile Smolensk, Kursk, Saratov, Stavropol, Moscova, Dnepropetrovsk, Jitomir, Odesa, Donețk.