La 16 octombrie 1941 orașul Odesa este cucerit de către Armata română și trupele germane. Administrarea și asigurarea securităţii orașului ia revenit României. Începuturile administraţiei românești au fost deosebit de grele, deoarece în urma evacuării Armata sovietică a provocat mari stricăciuni folosindu-se de tactica „pământului ars”. Sovieticii au minat orașul distrugând conductele de apă ce aprovizionau orașul Odesa, uzinele electrice, diguri provocând mari inundaţii, mori, brutării, tehnică, păsări, animale care erau omorâte și aruncate în mare pentru a nu lăsa nimic „dușmanului”. Primele măsuri au fost cele de curăţire, pentru a nu provoca epidemii și pentru a restabili circulaţia, care era sistată de stricăciunile provocate de sovietici. După aceasta s-a început aprovizionarea cu alimente a populaţiei, punerea în mod treptat în funcţiune a instalaţiilor electrice, uzinelor, organizarea muncii, reconstrucţia clădirilor deteriorate etc., spre a restabili viaţa normală a populaţiei. În decurs de un an s-au deschis o serie de școli, licee, a funcţionat și o instituţie superioară – Universitatea din Odesa. S-au restabilirea instituţiilor de cultură, s-au redeschidă teatrele, muzeele, bibliotecile, cinematografele. Au fost redeschis și construit o serie de biserici și mănăstiri. De administrarea orașului Odesa s-a ocupat primarul general Gherman Pântea și echipa sa, care au dezvoltat orașul și au făcut viaţa oamenilor să se normalizeze.