Valorifi carea formativă a istoriei are în vedere fundamentarea autonomiei intelectuale și morale a elevilor, apartenenţa la respectarea adevărului, la spiritul critic. Manualele școlare prezintă acest subiect în același discurs narativ, cu note esenţiale comune: dominant este rolul pozitiv al reformei, problemele fi ind practic trecute cu vederea. De regulă, autorii înserează sintetic motivele reformei agrare și legiferarea acesteia, constată caracterul radical și particularităţile actului de împroprietărire în ţinut. În concluzie, se menţionează rolul important al reformei asupra evoluţiei societăţii românești. În realitate, reforma agrară din Basarabia s-a manifestat ca un fenomen mult mai complex și contradictoriu. Iată doar câteva consideraţii istoriografi ce relevante în acest sens: Reforma a avut drept scop consolidarea gospodăriilor ţărănești, de rezultatele ei a profi tat însă și statul român, care a însușit mari proprietăţi de pământ. Suprafaţa medie a lotului de împroprietărire a fost mai mică decât prevedea legea de reforma agrară, constituind 3,2 ha. Statul a împroprietărit în anul 1923 categorii privilegiate de cetăţeni: funcţionari publici, ofi ţeri, politicieni. Un deceniu mai târziu, au fost înzestraţi cu pământ foștii deputaţi ai Sfatului Ţării și directorii din Consiliile Directoriale Generale din 1917-1918. Efectele pozitive ale reformei au fost umbrite de o serie de probleme cu care se confruntau cetăţenii împroprietăriţi: onorarea obligaţiei financiare impusă pentru achitarea pământului; accesul limitat la creditele rurale. Aprecierile date reformei la un deceniu după unire au fost în mare parte critice, subliniindu-se între altele că reforma agrară n-a îmbunătăţit condiţiile de trai ale ţărănimii; din contra în conlucrare cu alţi actori, ea a scăzut standardul de viaţă al maselor.