Procesul de educaţie moral–spirituală derulează în timp. El trebuie început din copilăria timpurie. În “Curriculumul preşcolar” se pune un accent deosebit pe necesitatea dezvoltării personalităţii copilului şi a formării comportamentelor de bază: social, afectiv, cognitiv, verbal şi motor. Comportamentul social, fiind unul dintre cele mai importante, vizează în mod - socializarea copilului, - dezvoltarea afectivităţii şi formarea calităţilor morale, - formarea trăsăturilor pozitive de caracter, educarea compasiunii, cordialităţii, mărinimiei, onestităţii, modestiei, a respectului pentru adulţi şi pentru munca lor etc., - fundamentarea priceperii de a accepta şi a respecta normele de conduită civilizată şi comunicarea cultă în familie şi societate, - educarea culturii comportării şi a manierelor frumoase, - cultivarea disciplinei conştiente, a priceperii de a înţelege şi a respecta obligaţiile şi drepturile sale, - formarea priceperii elementare de a aprecia din punct de vedere moral şi civic comportamentul propriu şi al persoanelor care îl înconjoară, - dezvoltarea emoţiilor, sentimentelor, intereselor, motivaţiei, priceperilor de autocontrol şi autoapreciere; Repere conceptuale. Idealul şi modelul moral sunt considerate în filosofie şi psihopedagogie valori morale fundamentale. Pe parcursul vieţii sale omul îşi raportează conduita la modele morale pe care conştient sau inconştient le admiră, le respectă şi tinde sa le urmeze. Cercetările din domeniul psihopedagogiei ne dovedesc că formarea chipului moral al omului începe în preşcolaritate, vîrstă a cărei particularitate esenţială este imitaţia. De faptul ce modele va avea de imitat copilul, care încă nu poate avea un ideal şi nu este în stare să-şi formeze de unul singur un model de conduită morală, depinde şi calitatea educaţiei moral–spirituale pe care o va obţine el. Rolul literaturii artistice pentru copii în acest proces este decisiv. Dacă omul matur îşi poate forma un ideal şi îşi poate alege modelul uman demn de imitat dintre oamenii obişnuiţi din jurul său, dintre personajele literare sau personalităţile istorice, eroii din filme etc., copilul este lipsit de această capacitate. El îi imită pe adulţii din preajmă, considerînd inconştient că vorbele şi faptele lor sunt demne de imitat. Datoria adulţilor (părinţilor şi cadrelor didactice) este de a-i aduce treptat pe copii spre perceperea corectă a valorilor morale din viaţă şi textele literare, care permit ca dintr-o sumă de variante comportamentale propuse prin conţinuturile operelor din literatura pentru copii să fie selectate cele mai importante, cele mai apropiate de idealul moral. Numai în baza perceperii elementare a valorilor morale pot fi caracterizate şi înţelese chiar şi de către copii comportamentele principale şi cele neprincipale; cele drepte şi nedrepte, corecte şi incorecte. Important este ca omul, începînd cu perioada copilăriei să poată raporta (în modul cel mai elementar) adevăratele valori morale: cinstea, sinceritatea, dezinteresul, devotamentul, generozitatea, patriotismul la contrariul lor: necinstea, nesinceritatea, egoismul, minciuna, trădarea, indiferenţa etc. În textele din folclorul şi literatura pentru copii valorile morale apar în determinarea lor polară: binele şi opusul său răul exprimă cel mai adecvat opoziţia dintre moral şi imoral, dar binele şi răul în procesul de educaţie a preşcolarilor nu pot fi definite în sine. Ele se cer evidenţiate numai prin corelarea cu alte valori morale: virtutea, dreptatea, onoarea, responsabilitatea etc. De aceea, educaţia moral–spirituală a copiilor prin intermediul textelelor literare e necesar să se facă în baza perceperii elementare a noţiunilor de bine şi rău, redate pe înţelesul lor în opera de artă literară. Binele este un concept cheie în orice text din literatura pentru copii, este ceea cu ajutorul căreia societatea acceptă sau recomandă ceva, iar opusul său răul este ceea ce orice societate dezaprobă, interzice. Considerăm, că pe lîngă alte mijloace educaţionale, folclorul şi literatura, cîntecele pentru copii sunt nespus de importante în perceperea esenţei noţiunilor de bine şi rău, frumos şi urît; de aceea ele sunt necesare în educaţia moral-spirituală a preşcolarilor. Educaţia în baza textelor din folclor şi celor literare şi muzicale contribuie nu numai la fundamentarea cunoştinţelor despre valorile morale dar şi la formarea bazelor unui ideal de conduită morală. Societatea contemporană şi-a stabilit un tip anume de personalitate considerată drept ideal moral şi copiii în baza textelor literare sunt în stare să-şi formeze şi ei (în măsura posibilităţilor) graţie exerciţiilor de analiză, sinteză, explicaţiilor şi aprecierilor date de către adulţi cel mai simplu ideal moral (deoarece e ştiut că idealul uman se exprimă prin referirea la un prototip uman ce să întrunească acele calităţi care corespund cerinţelor valorilor morale). Copilul cu ajutorul personajelor, chipurilor artistice din texte literare pot să-şi formeze treptat, într-un mod elementar un ideal moral ce vizează modelul personalităţii pe care el ar dori săl poată realiza, deoarece idealul moral este un deziderat, o perfecţiune spre care el tinde, dar care nu este realizabilă concret. Unele sugestii metodologice. Reieşind din adevărul că cultura spirituală a copilului se formează în procesul educaţiei moral–spirituale putem evidenţia şi obiectivele principale, care pot fi realizate în procesul educaţiei literar–artistice: - crearea bazelor culturii spirituale, a bogăţiei sufleteşti, a lumii interne a copilului; - formarea capacităţii de a sesiza, recepţiona, a simţi frumuseţea mediului ambiant, descrise în textul literar; - dezvoltarea culturii conduitei, a manierelor frumoase în baza modelelor oferite de către personajele literare; - formarea continuă a însuşirilor intelectuale ale gîndirii, raţiunii, imaginaţiei, inteligenţei, ingeniozităţii, isteţimii etc.; - educarea modului de a se manifesta, a se comporta civilizat; - formarea sentimentelor morale a calităţilor pozitive de caracter etc. Procesul de formare a culturii spirituale a copilului include educaţia morală estetică, şi intelectuală. Dezvoltarea eticii conduitei şi a manierelor frumoase, acumularea cunoştinţelor şi formarea competenţelor morale şi spirituale se efectuează pe tot parcursul vîrstei copilăriei, în dependenţă de nivelul şi ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil. Un material fertil ce poate fi utilizat în scopul educaţiei moral–spirituale îl oferă în primul rând textele din folclorul pentru copii. Obiectivul major ce stă în faţa educatorilor este socializarea care include: familiarizarea copiilor cu plaiul natal; cu tradiţiile şi obiceiurile, meşteşugurile populare; cu lumea frumosului şi a valorilor general–umane. Acest obiectiv poate fi realizat prin folclorul şi literatura pentru copii care îi pregăteşte pe preşcolari pentru viaţa în societate, îi familiarizează cu unele secvenţe din istoria neamului, a ţării şi religiei; le educă manierele frumoase, asigură dezvoltarea intelectuală şi formarea atitudinii respective faţă de valorile naţionale şi general–umane. Un alt obiectiv major al educaţiei moral–spirituale prin folclor şi literatura pentru copii este respectarea principiului educaţiei democratice şi umaniste, realizarea ei în baza tradiţiilor şi a culturii naţionale, formarea abilităţilor elementare de a percepe valorile naţionale fundamentale. Realizînd acest obiectiv în cadrul procesului educaţional se vor pune bazele personalităţi copilului, se va contribui la formarea culturii sentimentelor, culturii cunoaşterii, la formarea competenţelor şi la îmbogăţirea atitudinilor etc. Dezvoltarea moral–spirituală a copiilor, formarea conduitei şi a manierelor frumoase în cadrul activităţii literar–artistice este un alt obiectiv major ce contribui e eficient la dezvoltarea lor etică. În procesul educaţiei spirituale se va forma atitudinea corectă faţă de obiectele ce-i înconjoară, faţă de oamenii care le-au creat, dezvoltînd astfel începuturile spirituale ca o însuşire a conştiinţei.Procesul de educaţie moral-spirituală şi de dezvoltare a personalităţii copilului preşcolar în baza diferitor arte, inclusiv şi al artei cuvintelor, a literaturii, cere crearea unor astfel de condiţii în care să poată fi efectuată cu succes atît educaţia morală cît şi formarea spiritualităţii. Obiectivele de referinţă, cărora e necesar să li se acorde o atenţie susţinută sunt:  formarea concepţiilor etice generalizate şi diferenţiate (ceea ce înseamnă: să fii bun, cinstit, corect, cu dreptate, sensibil, echitabil, nepărtinitor, onest, generos, politicos, afectuos, tandru, duios, cordial etc.);  formarea abilităţilor şi deprinderilor de conduită morală dezinteresată, dezvoltarea conştiinţei morale şi evaluarea calităţilor volitiv-morale. Prin intermediul textelor din folclor şi cele literare, copiii pot fi obişnuiţi nu numai cu regulile de comportare civilizată şi manierele frumoase. Ei pot fi deprinşi şi să le conştientizeze - să poată deosebi faptele bune de cele rele, să înţeleagă de ce e necesar să procedeze anume aşa, să poată determina ce motive morale stau în baza fiecărei fapte, să procedeze corect nu numai urmărind anumite profituri, dar şi spre binele altuia (chiar şi în defavoarea intereselor personale). Observările şi experimentul pedagogic organizat de noi ne-au convins de faptul că dacă adulţii (cadrele didactice şi părinţii) utilizează corect texte din folclor, literatura clasică şi cea contemporană pentru copii, atunci ei pot obţine treptat finalităţile scontate şi îi pot obişnui pe copii: - să respecte regulile de comportare civilizată în societate, - să se descurce în situaţii de conflict, - să folosească manierele frumoase, - să nu fie indiferenţi faţă de comportarea celor din jur, - să nu fie prea categorici faţă de conduita altor copii, - să se comporte corect în societate, nu numai în prezenţa adulţilor ori temîndu-se de pedeapsă, dar şi atunci cînd sunt singuri etc. În baza textelor din folclor şi celor literare copii preşcolari incluşi în experimentul organizat de noi au reuşit să înţeleagă că: - bunătatea lor îi bucură pe cei din jur, - faptele frumoase, corecte te bucură şi pe tine însuţi, - minciuna e respingătoare, din cauza ei poţi rămîne fără prieteni, - trebuie să ai tact, să fii respectuos, să nu te supraapreciezi, - nu e bine să subliniezi superioritatea ta, - e lipsa de tact să-i impui altuia părerea personală, - nu e frumos de a-ţi expune opinia în mod grosolan şi categoric; - e bine să ai demnitate şi amor propriu, dar trebuie să fii indulgent faţă de semeni; - e bine să fii răbdător faţă de cusururile şi metehnele omeneşti;- părerea personală contează în orice problemă din viaţă, însă trebuie să o promovezi şi să o susţii cu tact şi cu demnitate. Considerăm important ca în cadrul educaţiei moral-spirituale, realizate în preşcolaritate prin intermediul folclorului şi textelor literare copii să înţeleagă povaţa venită de la străbuni. “Comportaţi-vă cu cei din jur aşa cum a-ţi dori să se comporte şi ei cu voi”.