Comunicarea are drept subiect utilizarea mijloacelor tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (TIC) în cadrul procesului de formare a competenţelor specifice la istorie. Drept argument pentru această preocupare este recomandarea Consiliului Europei cu privire la predarea istoriei în secolul XXI, despre creşterea accesului tinerilor la tehnologiile informaţiei şi comunicării, atât la şcoală cât şi în afara orelor de curs; necesitatea formării unui individ competitiv în societatea informaţională. În acest scop, pentru desfăşurarea orelor de istorie, profesorul dispune de mijloace TIC, cu ajutorul cărora a realizat şi valorifică o bancă informaţională ce conţine resurse didactice integrate în cadrul situaţiilor didactice şi elementelor de conţinut disciplinar. S-a constatat în urma unor evaluări şi sondaje că utilizarea materialelor multimedia la ora de istorie a dus la obţinerea unor câştiguri educaţionale: abilităţile de cercetare şi capacităţile intelectuale sunt consolidate, sporesc cunoştinţele şi abilităţile în utilizarea tehnologiei informaţiei, creşte interesul şi angajarea elevilor în procesul educaţional. Se menţionează existenţa unor limite a posibilităţilor de utilizare TIC ce nu pot fi depăşite decât prin menţinerea unui rol important al profesorului în achiziţia, prelucrarea şi utilizarea informaţiilor, în acţiunea de formare a deprinderilor şi abilităţilor practice. De aceea interesul acordat dezvoltării competenţei tehnologice depăşeşte etapa instruirii iniţiale în profesie şi se inserează pe parcursul întregii cariere didactice, necesitând o redefi nire continuă a obiectivelor formării.