În dreapta drumului naţional R20 (Călăraşi-Râbniţa), între satul Ţahnăuţi şi oraşul Rezina sunt cunoscute mai multe situri arheologice, încadrate în intervalul de timp eneolitic - evul mediu timpuriu. Printre acestea se remarcă trei fortifi caţii, semnalate la sfârşitul anilor ’40 - începutul anilor ’50 de către G.D. Smirnov, T.S. Passek, O.N. Melnikovskaja şi G.B. Fedorov. Localizarea lor, însă, nu era clară, pe alocuri chiar contradictorie. Cu scopul de a verifi ca şi a localiza GPS aceste situri autorii au efectuat recent periegheze în această microzonă. Ca urmare au fost „redescoperite” cetăţuile de la Ţahnăuţi, Ţareuca şi Rezina. Situl fortifi cat Ţahnăuţi a fost descoperit în anul 1951 de către G.B. Feodorov, care, însă nu face nici-o descriere şi încadrare cultural-cronologică. În urma cercetărilor pereighetice din 2016 s-a stabilit, că fortifi caţia (coordonatele sitului: 47°43'34"N; 28°53'25"E) se afl ă la cca 1,3 km sud-est de satul Ţahnăuţi, la marginea pădurii. Ea este amplasată pe capătul unui promontoriu cu altitudinea relativă de cca 6-7 m şi avea o formă ovală în plan cu dimensiunile de cca 90×40 m (cca 0,25 ha). Cetăţuia a fost înconjurată de un val cu şanţ adiacent, care s-au păstrat cel mai bine pe latura de sud-vest. Actualmente valul are lăţimea la bază de cca 3-4 m şi înălţimea de cca 1,0 m. Şanţul are lăţimea de cca 2,5 m şi adâncimea de cca 1,8 m. Intrarea în fortifi caţie se afl a, probabil, pe latura de nord unde, la poalele promontoriului se afl ă un izvor. Calea de acces de la izvor spre cetate este fl ancată la est de un val. La nord de fortifi caţie, la o distanţă de cca 200 m se afl ă aşezarea deschisă Ţahnăuţi, de tip Cozia-Saharna, investigată de O.N. Melnikovskaja (1951) şi A.I. Meljukova (1979). Pe suprafaţa cetăţii nu au fost descoperite materiale arheologice crono-indicatoare. Însă, plecând de la analogiile existente, precum şi nemijlocita apropiere a aşezării de tip Cozia-Saharna, fortifi caţia de la Ţahnăuţi poate fi atribuită, cu unele rezerve, aceleiaşi culturi.