La 24 august 1944, or. Chișinău a fost reocupat de Armata Roșie. La scurt timp, organele administraţiei sovietice au preluat controlul orașului. Documentele de arhivă demonstrează că organizarea conducerii orășenești a fost pregătită până la ocuparea orașului. Astfel, la 12 august 1944, la ședinţa Biroului orășenesc Chișinău al Partidului Comunist (bolșevic) din Moldova (prim-secretar al Comitetului orășenesc Chișinău era L. Selivanov) au fost numiţi funcţionarii de partid, între care primii secretari ai comitetelor raionale din Chișinău: Mihail Glebov (raionul Stalinski), Grigori Bușlaev (r-nul Leninski), Constantin Șcerbenko (r-nul Krasnoarmeiski). Odată instalată, administraţia rusească a orașului Chișinău s-a confruntat cu o serie de probleme: – Acapararea abuzivă de către noile autorităţi a imobilelor și inventarului din ele. Astfel, în ședinţa Biroului orășenesc de partid au fost prezentate numeroase exemple, între care și faptele angajaţilor Comisariatul poporului pentru afaceri interne (NKVD). Aceștia au acaparat un șir de imobile, afișând tăbliţe „Zaniato NKVD” („Ocupat de NKVD”) și au pus santinele care nu permiteau conducerii orășenești să intre în interior. Au fost prezentate cazuri de sechestrare abuzivă a mobilei și averii orășenilor (de ex., locuitorului Tomici i-a fost luat cu forţa pianul). – În perioada respectivă, autorităţile orașului nu au reușit să restabilească asigurarea cu apă potabila sau menajeră, precum și canalizarea. Din cauza acestor neajunsuri, în luna noiembrie, în Chișinău s-a produs o epidemie de tifos exantematic și febră tifoidă. Focarele bolii infecţioase au fost Centrul de triere, gara feroviară, Centrul de transfer al Comisariatului militar orășenesc, pieţele agricole. Autorităţile au numit o Comisie extraordinară anti epidemiologică în frunte cu Nicolae Vizitei, președintele Comitetului (executiv) orășenesc Chișinău.– Condiţiile din spitale erau de groază. De exemplu, în Spitalul nr. 3 de boli infecţioase, 170 de persoane infectate de tifos exantematic erau culcate pe podele, cazarmamentul lipsea cu desăvârșire, încăperile nu erau încălzite. Epidemia a afectat și corpul medical al spitalului: în noiembrie 1944 au murit de tifos exantematic un medic, responsabilul de gospodărie și magazinerul. În ședinţa Biroului orășenesc de partid comunist au fost expuse alte exemple înfiorătoare: în căminul Trustului de construcţii (Moldavstroi trest) muncitorii locuiau în camere neîncălzite, ei nu aveau posibilitatea să se spele în băi, erau plini de păduchi. În camere și în curtea căminului nu se făcea curăţenie și nu era WC. Am adus doar câteva exemple – dovadă că noile autorităţi au comis abuzuri (ocuparea imobilelor, sechestrarea mobilei și a obiectelor personale ale orășenilor, care râmaseră în oraș, consum excesiv de băuturi alcoolice etc.) și că nu au fost capabile să rezolve prompt problemele stringente, cu care se confruntau orășenii.